Medicover
In functie de severitatea stenozei si a manifestarilor clinice ale pacientului, managementul terapeutic al stenozei aortice poate implica in etapele initiale administrarea de tratament medicamentos specific, ulterior, in stadiul de stenoza aortica severa, fiind necesara inlocuirea valvulara.
Incidenta stenozei aortice este cuprinsa intre 1si 2% din populatia adulta de pana la 65 de ani si ajunge la aproximativ 29% in cazul persoanelor aflate in a saptea decada de viata, riscul de a dezvolta acest tip de afectiune fiind direct proportional cu varsta. Stenoza aortica de cauza reumatismala este mai frecvent intalnita in tarile in curs de dezvoltare, in timp ce calcificarea tesutului valvular este specifica populatiei europene si celei din nordul Americii.
Cuprins
- Cauze ale stenozei aortice
- Manifestari clinice stenoza aortica
- Diagnosticul stenozei aortice
- Tratamentul stenozei aortice
Cauze ale stenozei aortice
Principalele cauze care favorizeaza aparitia stenozei aortice sunt reprezentate de:
- Procesele de fibrozare si degenerescenta care apar odata cu inaintarea in varsta;
- Bicuspidia aortica, cea mai frecventa malformatie congenitala;
- Leziuni postreumatice care determina fuzionarea comisurilor si a cuspelor cu reducerea orificiului aortic.
Manifestari clinice stenoza aortica
Manifestarile clinice ale stenozei aortice, in general, sunt dificultatea de respiratie (lipsa de aer, sau dispneea) la efort, durerea in piept (angina pectorala), pierderea starii de constienta (sincopa), si, in etapele tardive de evolutie, insuficienta cardiaca si moartea subita.
- Angina pectorala se manifesta in primul rand datorita hipertrofiei cardiace secundare obstacolului valvular si afectarii relaxarii ventriculare, dar si datorita tahicardiei ce se asociaza cu reducerea perioadei de perfuzie diastolica.
- Sincopa datorata hipoperfuziei cerebrale (diminuarea aportului de oxigen catre creier) apare ca urmare a scaderii presiunii arteriale asociata cu vasodilatatie sistemica si diminuarii cantitatii de sange ejectat de ventriculul stang prin intermediul valvei aortice ingustate. Diminuarea treptata a tolerantei la efort, insotita de dispnee cu ortopnee si edemul pulmonar constituie manifestari care indica existenta unei hipertensiuni pulmonare, ca urmare a stenozei aortice severe.
- Manifestarile extracardiace care pot intra in alcatuirea tabloului clinic al pacientilor cu stenoza aortica includ sangerarile gastrointestinale (apar ca urmare a angiodisplaziilor sau malformatiilor vasculare asociate) si emboliile cerebrale (ingrosarea si ingustarea orificiului aortic cauzeaza curgerea turbulenta a sangelui cu formarea de trombi care migreaza la nivel cerebral).
- Severitatea simptomatologiei pacientului cu stenoza aortica variaza in conformitate cu gradul de ingustare al orificiului valvular, in mod normal acesta avand o deschidere cuprinsa intre 3-4 cm². Stenoza usoara implica diminuarea orificiului aortic pana la 1.5-2.5 cm², cea medie este cuprinsa intre 1-1.5 cm², iar cea severa este de sub 1cm².
Diagnosticul stenozei aortice
Diagnosticul stenozei aortice este stabilit de catre medicul cardiolog prin ecografie cardiaca transtoracica, explorare ce face parte din evaluarea cardiologica standard.
Tomografia cardiaca cu contrast (angiografia CT) este o examinare esentiala in evaluarea pacientului cu stenoza aortica propus pentru inlocuire valvulara transcateter (TAVI). In urma examinarii CT se stabileste daca pacientul este eligibil sau nu pentru aceasta interventie non-chirurgicala.
Cateterismul cardiac constituie o metoda de evaluare si diagnostic invaziva rezervata pacientilor cu patologie cardiaca complexa.
Tratamentul stenozei aortice
Tratamentul modern presupune introducerea unei proteze valvulare printr-un cateter, procedura denumita TAVI (Transcatheter Aortic Valve Implantation). La majoritatea pacientilor poate fi tratata prin aceasta interventie, pentru restul fiind rezervat tratamentul clasic chirurgical.
Tratamentul chirurgical presupune inlocuirea valvei bolnave cu o proteza valvulara. Tratamentul chirurgical clasic pentru inlocuirea valvei aortice implica utilizarea unui circuit extracorporeal si realizarea unei sternotomii pentru accesarea zonei de interes. Protezele utilizate pot fi de tip biologic (realizate din cord bovin sau porcin) sau mecanice si in cazuri rare homogrefe (provenite de la pacienti aflati in moarte clinica).
Dezavantajul protezelor valvulare mecanice utilizate pentru tratarea stenozelor aortice este dat de necesitatea administrarii de tratament anticoagulant pentru tot restul vietii pacientului, insa durata de functionare a acestora este cuprinsa intre 20 si 40 ani. Bioprotezele (valvele biologice) prezinta la momentul actual o speranta medie de viata de peste 15 ani din momentul inserarii si nu necesita administrare de anticoagulante, fiind recomandate pacientilor care din diferite motive medicale nu pot urma un astfel de tratament medicamentos.
Recomandarea tipului de interventie (TAVI sau inlocuire chirurgicala) si alegerea protezei valvulare este efectuata de catre o echipa multidisciplinara de medici care include chirurg cardiovascular, cardiolog interventionist, radiolog si anestezist care discuta in detaliu particularitatile fiecarui caz in parte inainte de stabilirea protocolului de tratament.
