Autosabotarea | depasirea piedicilor pe care ni le punem singuri

Autosabotarea se refera la acele actiuni, ganduri si emotii care ne creeaza probleme in viata de zi cu zi si interfereaza cu obiectivele noastre pe termen lung, blocand succesul personal. Autosabotarea impiedica progresul in numeroase moduri si poate imbraca forme constiente sau inconstiente, ce difera de la individ la individ. Persoana care se autosaboteaza manifesta obiceiuri daunatoare ce pot cuprinde de la supraalimentare, la consum excesiv de alcool, evitarea responsabilitatii, angajarea in relatii toxice si pana la procrastinarea cronica. Teama de esec, frica de a nu fi respins/a sau rezistenta la schimbare genereaza adesea comportamente de autosabotare.
Autosabotarea | depasirea piedicilor pe care ni le punem singuri

Cuprins

Mecanismele de coping disfunctionale

In general, tendinta este de a asocia strategiile de coping cu ceva pozitiv. Mecanismele de aparare sanatoase sau strategiile de coping adaptive sunt eficiente in gestionarea sanatoasa a emotiilor si contribuie la rezolvarea unor probleme. Deprinderea acestora ne permite, spre exemplu, sa facem fata stresului si sa ne mentinem bunastarea mintala.

Insa nu toate mecanismele de aparare sunt sanatoase. Uneori, pentru a face fata realitatii coplesitoare, creierul uman dezvolta strategii de coping disfunctionale (coping maladaptativ). Procrastinarea si autosabotarea sunt doua astfel de strategii.

Autosabotarea ofera o alinare pe termen scurt, deoarece pe moment, ne ajuta sa evitam o situatie care ne-ar putea pune intr-o postura nedorita, inconfortabila. De exemplu, refuzam un interviu pentru o pozitie superioara si rasuflam usurati, simtind o usurare temporara: frica de esec a fost eliminata, am evitat stresul asociat unui interviu si toate noutatile pe care le aduce cu sine schimbarea locului de munca. Dar, pe termen lung, ne-am limitat dezvoltarea personala si profesionala, ceea ce, mai devreme sau mai tarziu, duce la erodarea stimei de sine si la frustrare. La randul ei, stima de sine scazuta va alimenta un cerc vicios: nesiguranta – complex de inferioritate – autosabotare – evitare – acumulare de frustrari. In acest mod se perpetueaza un ciclu in care temerile si comportamentele autodistructive se influenteaza si se intaresc reciproc.

Efectele autosabotarii

Pentru ca autosabotarea ofera alinare de scurta durata, dar ignora problema de fond si creeaza un cerc vicios, printre efectele frecvente ale acesteia se numara un sentiment general de neputinta, relatii tensionate, dificultati in atingerea obiectivelor personale ori profesionale.

Efectele frecvente ale autosabotarii sunt:

  • Procrastinarea, de exemplu amanarea luarii unor decizii majore pentru a evita anxietatea si incertitudinea pe care noul le poate aduce.
  • Critica de sine excesiva, in cadrul careia, autosabotarea poate juca dublu rol, atat de efect al autocriticii, cat si de sursa suplimentara de autocritica. Autocritica in exces se poate manifesta comportamental prin procrastinare, evitare, izolare sociala, gandire negativa, ganduri intruzive, perfectionism, sindromul impostorului si altele.
  • Probleme de relationare, atat in relatia de cuplu, cat si in mediul profesional, social. Avand in vedere caracteristicile si urmarile autosabotarii, in ceea ce priveste relatiile personale se pot intrevedea, spre exemplu, agresivitatea pasiva (exprimarea furiei, frustrarii ori nemultumirii intr-un mod indirect sau subtil, mai repede decat prin confruntare directa) sau asteptari nerealiste de la cei din jur, alimentand tensiunile, neintelegerile si conflictele recurente.
  • Perfectionismul, mentinerea unor standarde imposibil sau extrem de dificil de atins cauzeaza intarzieri si esecuri. Gandirea pozitiva si dorinta ca totul sa mearga conform planului este fireasca, insa perfectionismul pune o bariera in calea succesului, deoarece cand ceva nu va merge cum trebuie (ceea ce inevitabil se si intampla de multe ori), perfectionistul se simte vinovat, rusinat, predispus la depresie, fara dorinta de a incerca din nou.
  • Adoptarea comportamentelor de putere in fata celor apreciati ca fiind mai slabi/ inferiori (din englezescul gaslighting), o forma perfida de manipulare si control psihologic. In cazul autosabotarii, actiunile daunatoare sunt indreptate catre propria persoana, in cazul gaslighting-ului sunt indreptate impotriva altora, considerati mai slabi. Victimele gaslighting-ului ajung la randul lor sa se autosaboteze ca urmare a erodarii increderii in fortele proprii si o distorsionare a imaginii de sine.

Cauzele comportamentului autosabotor

Motivele pentru care oamenii isi pun singuri piedici in calea progresului sunt multiple si variaza intre:

  • Traume si probleme din copilarie – de ex. dezvoltarea in familii disfunctionale. Afla mai multe despre abuzul suferit in copilarie si consecintele acestuia la varsta adulta.
  • Efectele unor relatii anterioare – ex. relatii abuzive care isi lasa amprenta asupra psihicului; chiar si incheiata relatia, efectele se resimt in noua relatie cand persoana crede ca nu isi merita partenerul, ca nu este suficient de buna pentru el.
  • Stima de sine scazuta - in general oamenii cu stima de sine scazuta sau cu o imagine negativa asupra propriei persoane sunt mai vulnerabili la actiuni de autosabotare. Acestia tind sa se poarte de asa natura incat sa confirme gandurile negative despre ei insisi. Inclusiv cand mai au putin si reusesc, tot se simt inconfortabil.
  • Probleme de adaptare - dificultatea de a face fata schimbarilor, situatiilor noi poate genera anxietate si frustrare. Persoanele care intampina probleme de adaptare pot sabota oportunitatile pentru a evita esecul, critica sau responsabilitatile noi. De exemplu, un angajat care primeste o promovare resimte presiunea schimbarii si, ca mecanism de autoprotectie, amana sau evita sarcinile importante, chiar daca are capacitatea sa le gestioneze.
  • Disonanta cognitiva (apare o stare de tensiune cand persoana are doua credinte si/ sau valori/ convingeri contradictorii ori cand manifesta un comportament ce contravine credintelor si ideilor sale. De exemplu, isi doreste sa avanseze in cariera, dar subconstientul sau da semnale ca nu merita succesul, in acest fel apar amanarea si lipsa de actiune).

Comportamentul sabotor constient sau cand oamenii se autosaboteaza cu buna stiinta. Concret, o persoana supraponderala aflata intr-o dieta recomandata de nutritionist, isi poate destabiliza rezultatele obtinute pe parcursul regimului alimentar consumand o cutie intreaga de inghetata ca desert dupa cina.

La capitolul actiuni inconstiente, de exemplu, un angajat a depasit deadline-ul. Desi la o prima vedere i se poate reprosa lipsa de organizare/ interes care a dus la intarziere, in realitate nerespectarea termenului limita poate avea drept cauza frica angajatului de a nu indeplini asteptarile, frica de esec.

Cum imi dau seama daca ma autosabotez

In cazul in care comportamentele autosabotoare survin in mod inconstient este bine sa ne luam un timp pentru a dialoga cu noi insine, departe de tumultul cotidian, si sa ne intrebam:

  • Exista coerenta intre comportamentul nostru si obiectivele pe care le avem? (indiferent de zona - personala, profesionala)
  • Daca cele doua nu se afla in concordanta, ce anume ne impiedica sa actionam pentru a ne atinge obiectivele?
  • Exista coerenta intre comportamentul nostru si credintele pe care le avem?
  • Daca nu, ce ne opreste din a ne comporta in acord cu ceea ce credem?
  • In fata progresului apar disconfort, neliniste? Daca da, de ce?
  • E vorba despre ce crezi ca cred ori ar putea crede ceilalti despre tine?
  • E vorba de un disconfort cauzat de un esec mai vechi?
  • Iti este teama ca nu faci fata?
  • Teama e cauzata de o frica de succes?
  • Iti faci griji ca poate fi mai greu decat ai anticipat?
  • Atunci cand faci ceva bine sau dobandesti mai mult decat te-ai asteptat initial, tinzi sa apreciezi ca succesul e mai mult decat meritai?

Cum depasim sabotajul personal

Nu exista un instrument magic care sa inlature tendinta de autosabotare. Mai degraba este vorba despre un proces indelungat in care trebuie sa lucram cu noi insine. Pas cu pas putem:

  1. Sa privim spre cauzele care determina un anumit comportament – ex. de ce evit sa fac asta? Ai renuntat la ceva cand mai aveai putin pana reuseai? Erai aproape sa iti indeplinesti o dorinta, insa ti-a fost teama sa mergi pana la capat. Intreaba-te si raspunde-ti sincer de ce.
  2. Nu mai amana – regimuri, iesiri, cursuri, solicitari, sarcini. Procrastinarea e un comportament frecvent manifestat de persoanele care se saboteaza singure. Inceteaza sa mai amani ceea ce e important pentru tine. Nu uita ca neconcordanta dintre locul in care te afli si locul in care ti-ai dori sa te afli nu duce decat la frustrare.
  3. Renunta la obiceiul de a privi exclusiv imaginea de ansamblu. Incepe cu pasi marunti, treptat. Daca iti propui dintr-o data un tel maret care poate fi coplesitor de atins e foarte posibil sa ramana la nivel de vis. Incearca mai bine sa setezi pasi marunti prin care sa iti atingi obiectivul. Totodata, e recomandat sa nu te agati de toate detaliile, acestea te vor face sa pierzi timp pretios pe care l-ai putea investi mai util in ceea ce conteaza cu adevarat.
  4. Tine in frau gandirea perfectionista daca te trage inapoi.

Parte din informatiile prezentate anterior sunt cumva intuitive, pe unele le-am mai auzit ori le stim (macar la nivel rational), poate chiar le-am spus altora ca incurajare. Stim ca ar fi bine sa nu mai amanam, sa nu ne mai comparam cu cei din jur, sa aratam mai multa blandete fata de noi insine. Stim, insa de cele mai multe ori nu facem pasi in directia schimbarii.

De asemenea, adevarata provocare nu este a intelege, ci a aplica, deoarece cunoasterea nu este suficienta cata vreme nu o transformam in actiune. Lucrul cu sine depaseste citirea unor articole sau participarea la un workshop motivational, din contra, este un proces profund, pe termen lung, de multe ori incomod.

Cum incepi efectiv lucrul cu tine?

  • Opreste-te si intreaba-te sincer: Ce parte din mine imi pune frana? De ce imi este teama? Ce incerc, de fapt, sa evit? Este un exercitiu de curaj, pentru ca presupune sa te privesti fara masti, fara scuze, fara a da vina pe context sau pe altii.
  • Schimbarea reala vine pas cu pas, din eforturi mici, repetate. Din momentele in care alegi sa te ridici desi ai vrea sa renunti si din deciziile aparent marunte, dar consecvente: azi aleg sa nu mai aman, azi aleg sa ma iert, azi aleg sa merg inainte etc.
  • E nevoie de rabdare, autosabotarea nu dispare peste noapte. Este o reactie invatata, un mecanism de protectie care a avut candva sens, dar care acum te tine pe loc. Ca orice obicei, poate fi dezvatat, dar numai prin practica, perseverenta si determinare. Nu poti construi o viata echilibrata fara sa te intelegi si fara sa-ti recunosti propriile limite si nevoi. Iar atunci cand incepi sa lucrezi cu tine, totul se schimba treptat: relatiile, alegerile, directiile in care te indrepti.

Si, in incheiere, sa nu uitam ca autosabotarea NU este un semn de slabiciune, ci mai degraba o expresie a fricii - de judecata celorlalti, de succes, de esec. Cu rabdare, constientizare si practica, putem invata sa nu ne mai punem singuri piedici si sa ne permitem, in sfarsit, sa reusim.

 

Referinte:

Consultant Medical Psih. Maria Sararu
Data publicării 30.10.2025