Medicover
Cuprins
- Ce este procrastinarea?
- Cum ne afecteaza procrastinarea cronica?
- Simptome procrastinare cronica
- De ce procrastinam?
- Tipuri de procrastinatori si stilul comportamental
- Cum ne gasim motivatia si cum gestionam tendinta de a amana sarcini?
Procrastinarea a atras atentia cercetatorilor, facand obiectul unor studii ample, in special in ultimii 40 de ani, insa fenomentul este cunoscut in domeniu inca de pe vremea lui Cicero. Potrivit unor studii, prevalenta acestui comportament este situata undeva la 20 – 25% la nivelul populatiei generale.
Ce este procrastinarea?
Procrastinarea se refera la tendinta de a evita sau intarzia indeplinirea unor sarcini, chiar si atunci cand stim ca acestea trebuie finalizate. Respectivele sarcini sunt astfel amanate in favoarea altor activitati mai putin solicitante sau mai placute.
Este bine de subliniat ca procrastinarea li se intampla tuturor, atat in viata privata, cat si in cea profesionala, inclusiv persoanelor foarte organizate si extrem de punctuale.
Cum se manifesta concret? Preferam sa urmarim un serial, desi trebuia sa pregatim cina. La birou lasam pe ultimul moment prezentarea, in ciuda faptului ca stim ca termenul limita se apropie, iar pe ultima suta de metri vom lucra sub presiune.
Indiferent de gradul de implicare si de cat de organizati suntem, cu totii ne trezim la un moment dat ca am ca pierdut ore bune in activitati insipde precum navigatul pe retele sociale.
Procrastinarea este un comportament uman normal (cu totii avem nevoie de o pauza!), dar devine o problema atunci cand incepe sa produca consecinte nedorite, stres crescut in legatura cu sarcinile intarziate, dificultati de concentrare sau cand se transforma intr-un impediment serios in atingerea obiectivelor personale indiferent de naturala lor (in viata de cuplu, profesionale, sociale etc).
Cum ne afecteaza procrastinarea cronica?
In cele mai multe cazuri, procrastinarea nu constituie o problema serioasa. Este o tendinta destul de comuna si la care oamenii renunta la un moment dat in viata. Un astfel de comportament se poate manifesta de exemplu la o varsta foarte tanara (14 – 29 de ani), cand in lipsa unor angajamente ce nu suporta amanare (dus copiii la gradinita, ajutor la teme etc), tinerii evita sarcinile neplacute sau invoca simplu: „nu am chef de asta acum”.
Cand tendinta de a amana lucrurile are un caracter sistematic, procrastinarea constanta devenind practic un stil de viata:
- Stresul tinde sa se amplifice
- Impactul negativ asupra performantei scolare sau profesionale se resimte
- Relatia cu cei din jur este afectata
- Apar sentimente de frustrare si vinovatie
- Stima de sine se deterioreaza.
Desi procrastinarea nu este o tulburare psihica, pe termen lung, ea poate afecta bunastarea emotionala si sanatatea mintala prin faptul ca:
- Adauga presiune si stres suplimentar - sarcinile nefinalizate care se tot acumuleaza ajung sa ne copleseasca, conducand la o serie de conditii medicale precum anxietate, depresie, insomnie, cefalee.
- Cand lucram la un proiect contracronometru pentru ca am tot amanat definitivarea lui, sansele de a gresi sunt mult mai mari, iar rezultatele pot fi nesatisfacatoare. Repetarea unor astfel de episoade ajunge sa interfereze cu obiectivele profesionale sau scolare.
- Neglijarea relatiilor de prietenie, amanarea iesitului cu prietenii pentru ca presupune un efort (ne imbracam, plecam de acasa, este trafic etc) in favoarea „lenevitului” pe canapea cu telefonul in mana, favorizeaza izolarea sociala, scade calitatea relatiei cu apropiatii si poate inclusiv genera sentimente de frustrare.
- Atunci cand procrastinam, putem ajunge sa ne simtim neputinciosi, incapabili sa ne indeplinim sarcinile, deteriorand imaginea pe care o avem despre noi.
Procrastinarea cronica este adesea un mecanism de autosanitare (ingrijire de sine, modalitate de a evita stresul sau presiunea asociate cu indeplinirea unei anumite sarcini), tocmai de aceea este important suportul unui specialist (psihoterapeut). Este foarte greu sa schimbam singuri acest comportament.
Simptome procrastinare cronica
- Anxietate
- Regret
- Aversiune fata de indeplinirea sarcinilor
- Distractibilitatea
- Stres crescut
- Performanta mai scazuta
- Sentiment de bunastare redus.
Adesea, procrastinatorii se confruta cu o calitate scazuta a somnului, sunt mai sedentari, experimenteaza sentimente profunde de singuratate si tind sa aiba mai multe probleme financiare.
De ce procrastinam?
Un factor major care contribuie la procrastinare este ideea conform careia pentru a indeplini o anumita sarcina trebuie sa ne simtim inspirati sau motivati.
In realitate, atunci cand asteptam prea mult momentul prielnic sau sa atingem o stare potrivita pentru a duce la bun sfarsit o activitate (mai ales una neplacuta) este foarte posibil sa descoperim ca acel moment nu (mai) vine niciodata.
Inclusiv in mediul scolar, procrastinarea in randul copiilor si adolescentilor este cauzata in parte si de:
- Subestimarea timpului alocat unei teme, unui proiect
- Supraestimarea motivatiei in viitor (nu am dispozitia necesara astazi, dar maine, sigur o sa termin tot)
- Presupunerea, in mod eronat, ca este nevoie de o stare de spirit potrivita pentru a face x lucru.
De asemenea, gratificarea imediata, este o alta cauza a procrastinarii deoarece suntem mai predispusi sa acceptam si sa dorim sa obtinem recompense imediate, chiar si atunci cand suntem perfect constienti de faptul ca beneficiile pot fi mult mai mari ulterior. Preferam o gustare nesanatoasa acum decat sa asteptam sa mergem sa luam un pranz gustos cu un prieten bun.
Afla mai multe despre autocontrol
Depresia se afla si ea pe lista cauzelor procrastinarii. Depresia se manifesta adesea prin lipsa energiei, sentimente de neajutorare, lipsa sperantei. Toate aceste trairi fac dificila inceperea unor activitati si totodata adancesc nesiguranta cu privire la propriile abilitati.
Potrivit cercetatorilor, exista 15 motive cheie (sau scuze) pentru care oamenii spun ca amana sa faca lucruri:
- Nu stiu/ nu inteleg exact ce trebuie facut
- Nu stiu cum sa faca lucrul respectiv
- Nu doresc sa il faca
- Nu le pasa daca se face sau nu
- Nu le pasa cand va fi gata
- Nu au chef
- S-au obisnuit sa astepte pana in ultimul moment
- Considera ca lucreaza mai bine sub presiune
- Se gandesc ca pot termina sarcina respectiva si in ultimul moment
- Le lipseste initiativa, dorinta de a incepe
- Uita
- Dau vine pe o afectiune medicala sau pe starea de sanatate precara
- Asteapta momentul potrivit
- Au nevoie de timp pentru a se gandi la sarcina
- Intarzie o sarcina in favoarea lucrului la o alta mai placuta.
Exista si o alta perspectiva psihologica conform careia procrastinare reprezinta in esenta o trasatura a personalitatii.
Potrivit psihologiei motivationale, procrastinarea este rezultatul unui esec in motivatie care se manifesta printr-un decalaj intre intentie si actiune.
Tipuri de procrastinatori si stilul comportamental
Procrastinatorii activi amana sarcinile in mod intentionat pentru ca lucrul sub presiune ii mentine motivati.
Procrastinatorii pasivi - sarcinile sunt amanate sau evitate din cauza dificultatii de a lua decizii si de a actiona.
- Perfectionistii tind sa amane sarcini din frica de a nu reusi sa fie la inaltime.
- Visatorii se gandesc ca nu sunt suficient de atenti la detalii, adesea sunt prea ocupati cu „visarea cu ochii deschisi” pentru a se apuca de treaba.
- Sfidatorii nu considera/ nu accepta ca altcineva le poate spune ce sa faca.
- Ingrijoratii se tem sa isi paraseasca zona de confort.
- Cei care amana sarcinile pentru ca prefera sa lucreze sub presiune.
- Exageratii preiau prea multe sarcini, apoi „se lupta” pentru a-si face timp sa inceapa si sa finalizeze proiectele asumate.
Cum ne gasim motivatia si cum gestionam tendinta de a amana sarcini?
Regasirea si adunarea fortei de care avem nevoie pentru a actiona este un exercitiu care necesita timp. Uneori, desi procrastinarea nu reprezinta o tulburare mintala, un psiholog sau un psihoterapeut ne pot ajuta sa identificam motivul pentru care inclinam sa evitam sarcini si activitati, dar si sa dezvoltam strategii sanatoase de coping.
Primul pas in renuntarea la a mai amana sarcini il constituie constientizarea, sa fim pe deplin constienti de faptul ca amanam ceva ce, in multe cazuri, mai devreme sau mai tarziu tot trebuie facut, ulterior:
- Creati-va o imagine mentala a succesului, prin succes intelegandu-se cum va veti simti odata ce sarcina a fost indeplinita in timp util, nu sub presiune, in ultimul moment.
- Ce beneficii veti obtine? Mai putin stres, mai multa incredere in fortele proprii?
- Intrati in competitie cu voi insiva – daca ma concentrez, cat de repede pot termina asta?
- Apelati la orice va poate crea o stare de bine in timpul unei activitati pe care nu doriti sa o incepeti – nu doriti sa faceti curat in bucatarie? Poate muzica ajuta. Trebuie sa terminati o munca migaloasa, dar care intelectual nu este foarte solicitanta, ascultati un podcast pe un subiect care va intereseaza.
- Oferiti-va singuri o recompensa la sfarsitul unei sarcini epuizante ori neplacute. De exemplu, dupa o zi aglomerata la birou in care ati reusit sa prioritizati cele mai importante task-uri, opriti-va jumatate de ora la ceainaria favorita.
- Nu mai asteptati inspiratia. Poate nu aveti dispozitia necesara sa incepeti proiectul de pe ordinea de zi, dar apucati-va totusi de treaba, dupa primele 10 – 20 de minute este posibil sa va gasiti un ritm care va permite sa duceti la bun sfarsit treaba.
- Limitati sau evitati complet ceea ce va poate distrage atentia – atunci cand nu dorim sa initiem o sarcina anume, fara sa vrem, ne lasam distrasi cu si mai multa usurinta de orice stimul. Opriti notificarile sau sunetul telefonului, nu dati curs altor activitati – raspuns la e-mailuri, cautat online produse pe care doriti sa le comandati etc.
- Solicitati ajutor – daca o anumita sarcina nu este clara, este bine sa intrebati concret ce se asteapta de la dumneavostra, astfel incat sa aveti clar in minte ce trebuie facut.
Atunci cand procrastinarea devine un comportament cronic, poate avea un impact negativ asupra vietii personale si profesionale, ducand la stres, anxietate, scaderea performantei si a stimei de sine. Daca va confruntati cu un astfel de comportament, nu uitati ca un psiholog sau un psihoterapeut va poate ajuta sa identificati cauza principala a problemei si sa dezvoltati strategii de coping adecvate.
Referinte:
- Procrastination: Why You Do It, What to Do About It Now, Jane Burka, Lenora M. Yuen
- Procrastination | When Good Things Don’t Come to Those Who Wait, Katrin B. Klingsieck
- What Is Procrastination? Putting off tasks we don't enjoy is common, despite the consequences | Verywell Mind
