Hepatomegalia: cauze, simptome si tratament

Hepatomegalia sau hipertrofia hepatica reprezinta cresterea in dimensiuni a ficatului si se defineste prin palpare, cand marginea inferioara a ficatului este situata la mai mult de 2 cm sub rebordul costal, prin percutie sau cu ajutorul ecografiei, in situatia in care diametrul longitudinal la nivelul liniei medioclaviculare este mai mare de 15 cm. In functie de gradul de afectare al parenchimului hepatic, hepatomegalia poate fi difuza (generalizata) sau circumscrisa (implica doar o anumita portiune a ficatului).
Hepatomegalia: cauze, simptome si tratament

Hepatomegalia nu reprezinta o patologie de sine statatoare, cresterea in dimensiuni a tesutului hepatic constituind un semn cardinal care poate fi asociat mai multor afectiuni hepatice, dar si extrahepatice.

Cuprins

Cauze hepatomegalie

Principalele cauze ale hipertrofiei hepatice pot fi clasificate etiologic dupa cum urmeaza:

  • Infectioase - hepatita virala, virusul Epstein Bar, citomegalovirus, HIV, tuberculoza miliara, malarie, abcese bacteriene sau amoebiene
  • Autoimune - hepatita atoimuna
  • Boala ficatului gras de cauza alcoolica
  • Boala ficatului gras non alcoolic
  • Tumorale - tumori primare-hepatoame, hepatocarcinom sau metastatice cu origine la nivelul altui organ/sistem al corpului
  • Hematologice - leucemii, limfoame, anemii hemolitice, talasemii
  • Infiltrative - amiloidoza, sarcoidoza
  • Medicamentoase - statine, amiodarona, macrolide
  • Metabolice - hemocromatoza, boala Wilson, porfirie
  • Biliare - obstructii extrahepatice generate de tumori pancreatice voluminoase sau colangiocarcinoame; ciroza biliara primitiva, colangita sclerozanta primara
  • Congestive - insuficienta ventriculara dreapta, insuficienta cardiaca congestiva, pericardita constrictiva
  • Sindromul Budd Chiari.

Hepatotoxicitatea

Hepatotoxicitatea indusa de medicamente constituie o injurie hepatica de tip acut sau cronic care se datoreaza actiunii toxice a unei substante farmacologice (administrate in scop terapeutic) active sau a metabolitilor acesteia asupra tesutului hepatic.

In majoritatea situatiilor, hepatotoxicitatea evolueaza asimptomatic fiind depistata accidental cu ocazia efectuarii investigatiilor de rutina pentru evaluarea functiei ficatului, insa exista si situatii in care efectul toxic al substantelor medicamentoase asupra ficatului se manifesta prin icter sclero-tegumentar (ingalbenirea pielii si a sclerei-albul ochiului), senzatie de greata si disconfort dureros la nivelul hipocondrului drept.

Principalele clase de substante care pot cauza hepatotoxicitate la anumite categorii de pacienti care asociaza factori de risc (persoane de sex feminin, varstnici, supraponderali) includ:

  • Antibiotice - hepatotoxicitatea este determinata in 45% din cazuri de antibioterapice administrate in infectii- amoxicilina cu acid clavulanic, izoniazida, trimetroprim sulfametoxazol, ciprofloxacin
  • Antiinflamatoarele non steroidiene
  • Suplimentele alimentare si produsele pe baza de plante: extractul de ceai verde si steroizi anabolici genereaza aparitia a 16% din totalul cazurilor de hepatotoxicitate
  • Preparate de uz cardiologic: statine, amiodarona
  • Agenti antiepileptici: valproat, fenitoina
  • Factori antineoplazici: inhibitorii de tirozin kinaza, inhibitorul factorului de necroza tumorala, metotrexat.

Din punct de vedere al mecanismelor patologice pe care le induc substantele medicamentoase la nivelul ficatului, acestea implica inflamatia parenchimului (hepatita), necroza, fibroza, sindromul de colestaza acuta/cronica si steatoza.

Simptome hepatomegalie

Principalele manifestari clinice asociate hepatomegaliei includ:

  • Distensie abdominala
  • Senzatie de greata
  • Inapetenta
  • Scadere ponderala neintentionata
  • Sindrom febril
  • Tulburari de tranzit intestinal
  • Prurit
  • Emisia de urina inchisa la culoare si scaune decolorate.

Citeste si despre cele 5 simptome care iti arata ca ai probleme cu ficatul

Hepatomegalia la copii

Hipertrofia hepatica la copil prezinta aceeasi etiologie ca la adult si de regula este insotita de o serie de semne si simptome specifice patologiei de fond care ii favorizeaza aparitia. Mecanismele patologice implicate in mod frecvent in aparitia hipertrofiei hepatice la copil includ inflamatia, depozitarea excesiva a anumitor compusi la nivelul ficatului, infiltrare, congestie si obstructie.

Principalele manifestari clinice ale copilului care trebuie sa ridice suspiciunea unei hepatomegalii includ:

  • Dispnee (dificultati respiratorii manifestate de regula prin diminuarea amplitudiini miscarilor diafragmului-respiratie scurta superficiala)
  • Fatigabilitate inexplicabila
  • Icter
  • Tendinta de invinetire usoara a tegumentului la traumatisme minore
  • Pierderea starii de constienta
  • Crize convulsive
  • Sindrom diareic
  • Splenomegalie (splina marita).

Diagnosticul de hepatomegalie

Hepatomegalia este diagnosticata prin intermediul examenului clinic al pacientului si al investigatiilor imagistice care includ ecografia abdominala, computer tomografia si rezonanta magnetica nucleara.

In anumite situatii, medicul gastroenterolog poate recomanda efectuarea unei colangiopancreatografii endoscopice retrograde ERCP exploratorii pentru stabilirea cauzei care determina hipertrofia tesutului hepatic. ERCP constituie o tehnica minim invaziva cu ajutorul careia medicul poate vizualiza caile biliare, ductul pancreatic si vezicula biliara, avand in acelasi timp posibilitatea de a recolta (la nevoie) biopsii tisulare pentru stabilirea diagnosticului histopatologic.

Biopsia hepatica sau punctia hepatica reprezinta o alta modalitate de stabilire a cauzei care determina aparitia hepatomegaliei, insa este de mentionat faptul ca procedura asociaza o serie de contraindicatii care cuprind ascita, obezitatea morbida, trombocitopenia (mai putin de 60.000 de trombocite/mm³), INR>1,5 si tumorile hepatice vasculare.

Tratamentul hepatomegaliei

Tratamentul hepatomegaliei este etiologic si se adreseaza cauzei care a generat cresterea in dimensiuni a ficatului, putand include:

  • Adoptarea unui regim alimentar sanatos si variat cu evitarea consumului de grasimi si zaharuri
  • Efectuarea de exercitii fizice regulate pentru pierderea excesului ponderal
  • Renuntarea la consumul de alcool
  • Sistarea tratamentelor medicamentoase cu efect citotoxic si substituirea lor cu alte preparate farmacologice
  • Administrarea de medicatie antivirala sau interferon in cazul hepatitelor cauzate de virusuri cu tropism hepatic B, C sau D
  • Administrarea de chimioterapie, radioterapie sau imunoterapie pentru managementul patologiilor oncologice primare sau a metastazelor hepatice
  • Interventie chirurgicala pentru ablatia tumorilor
  • Transplant hepatic in cazul pacientilor cu ciroza hepatica avansata
  • Respectarea schemelor de tratament si a indicatiilor medicului specialist cu privire la managementul afectiunilor cu evolutie cronica, de tipul patologiilor cardiovasculare si a diabetului zaharat.

Sanatatea ficatului

Ficatul reprezinta un organ complex care indeplineste peste 500 de functii la nivelul organismului, printre care se regasesc:

  • Metabolizarea si stocarea carbohidratilor
  • Metabolizarea grasimilor
  • Sinteza de bila
  • Absorbtia si metabolizarea bilirubinei
  • Detoxifierea
  • Stocarea de vitamine
  • Sinteza proteica
  • Sinteza de factori coagulanti
  • Sinteza de angiotensinogen si altele.

Mentinerea sanatatii acestui organ este esentiala pentru functionarea in parametri optimi a intregului organism si implica aplicarea unor masuri de preventie care includ evitarea consumului de alcool si a fumatului, evitarea consumului de droguri injectabile, practicarea relatiilor intime protejate, spalarea frecventa si corecta a mainilor, vaccinarea impotriva hepatitei B si C, evitarea utilizarii la comun a obiectelor de uz personal (periute de dinti, aparate de ras) cu alta persoana.

Alaturi de aceste masuri de preventie este important de mentionat faptul ca este recomandata informarea medicului curant cu privire la eventuale suplimente alimentare sau preparate pe baze de plante administrate, precum si evitarea automedicatiei, indiferent de patologiile adresate. In cazul administrarii de substante medicamentoase care pot fi eliberate fara prescriptie medicala este recomandat sa se consulte farmacistul cu privire la eventuale efecte secundare ale acestora inainte de initierea tratamentului.

 

Referinte:

Data publicării 12.11.2024