Medicover
Tipuri de hernii
In functie de localizarea anatomica exista mai multe tipuri de hernii:
- Hernia inghinala, cea mai frecventa;
- Hernia femurala (la baza coapsei);
- Hernia ombilicala;
- Hernia epigastrica (deasupra ombilicului);
- Alte hernii mai rare
De mentionat ca hernia incizionala sau eventratia apare de-a lungul unei cicatrici postoperatorii consecutive unei vindecari defectuoase sau slabirii musculaturii abdominale.
Cauzele aparitiei herniei
Factorii determinanti sunt efortul fizic si constitutia anatomica a regiunii inghino-femurale. Prin acest conduct anatomic se pot angaja si alte organe abdominale. Aceste angajari ale organelor abdominale inseamna ca ele pleaca din cavitatea peritoneala si coboara prin acest conduct pana ajung in scrot (frecventa herniei este mai mare la barbati), ca urmare a unor eforturi fizice repetate. Cele mai multe hernii apar dupa varsta de 50 de ani, ca o consecinta a diminuarii elasticitatii fibrelor musculare ale peretelui abdominal.
Alti factori favorizanți sunt:
- obezitatea, prin cresterea presiunii intraabdominale;
- sedentarismul;
- efortul permanent al musculaturii abdominale depus cu ocazia unor acte fiziologice ca urinarea (bolnavi cu adenom de prostata) sau defecatia (constipatia cronica);
- tusea cronica (precum cea a fumatorilor);
- alte boli (de exemplu, cancere).
Cum se manifesta o hernie?
Se observa prezenta unei umflaturi sau tumefactii progresiv, in cateva saptamani sau luni, sau ea poate sa apara brusc, dupa ridicarea de greutati, aplecare, tuse sau alt tip de efort. Aceste umflaturi se reduc spontan (devin invizibile) in pozitia culcat, in majoritatea cazurilor. Insa multe hernii (mai ales cele mai mari) nu determina durere!
Daca insa organul ce a protruzionat in afara abdomenului ramane blocat in hernie, aceasta complicatie determina durere brusca, intensa, insotita de greata, balonare, varsatura si chiar oprirea tranzitului intestinal.
Cum poate evolua o hernie?
Herniile dispar in pozitia culcat sau cand sunt impinse usor inapoi in abdomen, dar, de regula, cresc in marime in timp, pe masura ce muschii peretelui abdominal devin mai slabi si pe masura ce mai multe tesuturi patrund in hernie.
Orice pacient cu hernie se expune riscului de complicații ce constau in:
- incarcerarea herniei ‒ tesutul abdominal sau o ansa de intestin se poate bloca (incarcera) in sacul herniei;
- strangularea herniei ‒ daca o ansa intestinala este prinsa foarte strans in hernie, circulatia sangelui catre aceasta parte din intestin se poate opri (strangulare) si tesutul intestinal respectiv se necrozeaza.
Care este tratamentul pentru hernie?
- hernia nu poate fi tratata cu medicamente
- purtarea unui corset sau brau nu previne aparitia complicatiilor unei hernii, dimpotriva
- tratamentul herniei este exclusiv chirurgical
Momentul operator este preferabil a fi ales de pacient inainte de instalarea unei complicatii specifice.
Tratamentul chirurgical poate fi laparoscopic sau clasic, in ambele situatii intarirea peretelui abdominal realizandu-se cu proteze textile (generic cunoscute sub numele de plase de intarire), biocompatibile (astazi riscul de respingere este practic nul), care asigura o rata de succes de peste 98%.
In tehnica laparoscopica se folosesc mai multe mici incizii plasate la distanta de hernie, in timp ce in metoda clasica incizia este centrata pe hernie. Exemplificand cu cea mai frecventa varietate de hernie, cea inghinala, pentru varianta laparoscopica se utilizeaza 3 incizii plasate astfel: una subombilical de 1,5 cm si doua laterale de 0,5 cm. Prin aceste incizii se patrunde in spatele muschiului si se monteaza bilateral cate o proteza (de regula polipropilena, monofilament) de 15/10 cm, fixate cu agrafe metalice sau lipite cu diverse glu-uri.
Durata interventiei chirurgicale este de circa 1 ora si se realizeaza cu anestezie generala.
Tratamentul chirurgical poate fi laparoscopic sau clasic, in ambele situatii intarirea peretelui abdominal realizandu-se cu proteze textile (generic cunoscute sub numele de plase de intarire), biocompatibile (astazi riscul de respingere este practic nul), care asigura o rata de succes de peste 98%.
In tehnica laparoscopica se folosesc mai multe mici incizii plasate la distanta de hernie, in timp ce in metoda clasica incizia este centrata pe hernie. Exemplificand cu cea mai frecventa varietate de hernie, cea inghinala, pentru varianta laparoscopica se utilizeaza 3 incizii plasate astfel: una subombilical de 1,5 cm si doua laterale de 0,5 cm. Prin aceste incizii se patrunde in spatele muschiului si se monteaza bilateral cate o proteza (de regula polipropilena, monofilament) de 15/10 cm, fixate cu agrafe metalice sau lipite cu diverse glu-uri.
Durata interventiei chirurgicale este de circa 1 ora si se realizeaza cu anestezie generala.
Metoda laparoscopica se asociază cu:
- durere postoperatorie mai mica;
- spitalizare mai redusa;
- reinsertie socio-profesionala mai rapida;
- aspect estetic superior.
- ea se recomanda a fi efectuata ori de cate ori este posibil,dar de electie: – pacientilor activi, tineri, sportivi;
- pacientilor cu hernie bilaterala;
- pacientilor cu hernie recidivata.
Pe cale clasica, incizia va fi in regiunea inghinala (10 cm), iar operatia (numita Lichtenstein) presupune intarirea peretelui posterior al canalului inghinal cu plasa de polipropilena, monofilament de 10/6 cm, fixata prin sutura la structurile fibroase adiacente “tension free”.
Durata operatiei este de circa 45 minute si se realizeaza, de regula, cu anestezie rahidiana (rahianestezie).
Operatia clasica se impune pentru pacientii varstnici cu tare importante asociate sau in cazul herniilor foarte voluminoase, vechi sau complicate.
Durata operatiei este de circa 45 minute si se realizeaza, de regula, cu anestezie rahidiana (rahianestezie).
Operatia clasica se impune pentru pacientii varstnici cu tare importante asociate sau in cazul herniilor foarte voluminoase, vechi sau complicate.