Hernie – tipuri, cauze, evolutie si tratament

Herniile sunt defecte ale peretelui abdominal (parietale) care apar in zonele „slabe” ale acestuia. Cum apar? Sub actiunea unor factori de presiune si se manifesta sub forma unor formatiuni pseudotumorale (umflaturi sub piele supraiacenta defectului de perete).
Hernie – tipuri, cauze, evolutie si tratament

Cuprins

Tipuri de hernii

In functie de momentul producerii, acestea pot fi:

  • Hernii congenitale, care pot fi observate inca de la nastere si sunt cauzate de formarea incompleta a peretelui abdominal sau persistenta canalului peritoneo vaginal (care ar fi trebuit sa se inchida inainte de nastere, insa a ramas deschis).
  • Hernii dobandite, in situatia in care apar mai tarziu pe parcursul vietii, ca urmare al unui dezechilibru aparut intre forta de rezistenta a peretelui abdominal si presiunea intraabdominala.

Din perspectiva anatomo-clinica (a localizarii si manifestarilor asociate), herniile pot surveni la nivel:

  • Inghinal – herniile inghinale sunt cel mai frecvent intalnite in practica medicala zilnica. Ele insumeaza aproximativ 80% din numarul total al herniilor. Incidenta crescuta a acesteia este explicata prin particularitatile anatomice ale canalului inghinal la barbat, prin intermediul caruia are loc coborarea testiculului in scrot inainte de nastere.

La randul ei, hernia inghinala poate fi directa, in situatia in care sacul herniar protruzioneaza direct prin regiunea slaba a peretelui abdominal sau indirecta atunci cand aceasta trece oblic catre scrot prin canalul inghinal, insotind elementele funiculului spermatic.

  • Femural – hernia femurala este intalnita preponderent la persoanele de sex feminin. Acest tip particular de hernie se datoreaza in principal diametrului transversal marit al pelvisului si implicit al inelului femural, care in anumite conditii particulare contribuie la hernierea peritoneului si/sau a organelor abdominale.
  • Ombilical - hernia ombilicala reprezinta intre 5-10% din numarul total al defectelor parietale diagnosticate, avand aspectul unei formatiuni pseudotumorale care asociaza risc crescut de evolutie complicata, prin strangularea sacului herniar care contine, de regula, anse ale intestinului subtire.
  • Liniei albe - mai frecvent intalnita la persoanele de sex masculin, acestea pot fi epigastrice, localizate oriunde intre ombilic si apendicele xifoid, juxtaombilicale la aproximativ 2 cm superior sau inferior de ombilic sau subombilicale rar intalnite.
  • Lombar - rar intalnita, hernia lombara se produce fie la nivelul triunghiului Grynfeltt delimitat de coasta a 12-a, muschiul oblic intern si muschiul sacrospinal, fie in triunghiul Petit marginit de marele dorsal, oblicul extern si creasta iliaca.
  • Diafragmatic - acest tip de hernii nu pot fi observate cu ochiul liber, fiind localizate intern la nivelul muschiului diafragm ce delimiteaza cavitatea toracica de cea abdominala. Herniile diafragmatice se produc prin alunecarea unei portiuni a stomacului prin intermediul hiatusului diafragmatic din abdomen superior in torace.

Hernia incizionala sau eventratia are loc in cazul in care viscerele abdominale protruzioneaza sub tegumentul supraiacent unei cicatrici postoperatorii preexistente. In mod frecvent, eventratiile se manifesta la pacientii care au suferit complicatii de natura infectioasa ale plagii operatorii si la cei obezi.

Din ce cauze apare hernia

Principalii factori de presiune care pot cauza slabirea peretelui abdominal si protruzionarea peritoneului si/sau a organelor pe care le inveleste acesta se refera la:

  • Efortul fizic intens (ridicare de greutati)
  • Tusea cronica
  • Dificultatile de urinare (asociate persoanelor de sex masculin care asociaza adenom de prostata)
  • Obezitatea
  • Bolile hepatice cronice care asociaza ascita voluminoasa
  • Neoplaziile abdominale de volum crescut.

Cum se manifesta o hernie

Majoritatea herniilor evolueaza asimptomatic, disconfortul algic asociat acestei afectiuni fiind descris diferit de fiecare pacient in parte, in conformitate cu gradul de toleranta la durere al acestuia, dar si dimensiunea formatiunii pseudotumorale. Pacientii descriu, de obicei:

  • Disconfort sub forma de senzatie de tractiune
  • Greutate sau durere intensa cu evolutie indelungata care se accentueaza in conditii de efort fizic sustinut.

Durerea severa brusc instalata, care se insoteste de senzatie de greata, varsaturi, oprirea tranzitului intestinal pentru gaze si materii fecale, sindromul febril si starea generala alterata a pacientului constituie manifestari clinice care semnaleaza strangularea sacului herniar si aparitia peritonitei (inflamatia peritoneului), o urgenta medicala.

Spre deosebire de herniile care intereseaza diferite regiuni ale peretelui abdominal, cele diafragmatice se manifesta diferit si pot cauza:

  • Pirozis
  • Dispnee
  • Dificultati de deglutitie datorate ascensionarii stomacului catre/ in torace.

Cum se stabileste diagnosticul de hernie

Diagnosticul este stabilit, de regula, de catre medicul internist sau chirurg, cu ajutorul examenului clinic al pacientului si al anamnezei amanuntite. In cazul herniilor hiatale, medicul gastroenterolog stabileste diagnosticul cu ajutorul endoscopiei digestive superioare si/sau a computer tomografiei toraco abdominale in cazurile complicate, care necesita evaluarea extinsa a herniilor gastrice voluminoase.

Cum poate evolua hernia

Majoritatea herniilor se reduc spontan la plasarea pacientului in decubit dorsal si relocarea continutului sacului herniar prin apasare. Exista insa si situatii in care hernia poate evolua complicat cu aparitia:

  • Strangularii sacului herniar - presiunea exercitata asupra continutului sacului herniar cauzeaza ischemia organelor continute si devitalizarea tesuturilor cu aparitia gangrenei
  • Obstructiei intestinale care implica sistarea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze.

Care este tratamentul pentru hernie

Indiferent de localizarea acestora, tratamentul herniilor este chirurgical si presupune realizarea unei interventii pentru relocarea continutului sacului inapoi in cavitatea abdominala si consolidarea peretelui abdominal cu ajutorul suturilor sau meselor sintetice special destinate acestui scop.

Interventia chirurgicala poate implica atat abord minim invaziv laparoscopic, cat si clasic, in conformitate cu dimensiunea sacului herniar si al defectului parietal asociat, precum si a starii de sanatate generala a pacientului.

Tratamentul conservator al herniilor hiatale poate implica administrarea de inhibitori de pompa de protoni pentru diminuarea aciditatii gastrice si modificari ale stilului de viata care se refera in special la regimul alimentar al pacientului. Alimentatia in cazul acestor pacienti trebuie sa excluda preparatele grase si picante a prajelilor si a excesului de zaharuri si bauturi carbogazoase care pot accentua pirozisul.

Interventia chirurgicala pentru reducerea herniilor hiatale este efectuara, de obicei, prin abord laparoscopic minim invaziv si presupune fundoplicatura Nissen pentru corectarea refluxului sau fundoplicatura partiala Toupet sau Dor, urmata de reconstructia muschiului diafragm pentru prevenirea recurentei.  

Care sunt indicatiile pentru tratamentul chirurgical al herniei

Principalele indicatii de realizare a interventiei chirurgicale pentru corectia herniilor se refera la:

  • Cresterea in dimensiuni a sacului herniar
  • Imposibilitatea reducerii manuale a herniei
  • Sindromul febril in absenta unei etiologiii bacteriene sau virale
  • Eritem la nivelul defectului parietal si/sau a sacului herniar
  • Durere brusc instalata la nivel abdominal sau a sacului herniar
  • Manifestari clinice inalt sugestive pentru obstructia intestinala
  • Dificultati de respiratie, esofagita severa, esofag Barret, strictura esofagiana si volvulus gastric in cazul herniilor hiatale.

Care sunt alternativele la tratamentul chirurgical al herniilor

Monitorizarea atenta a evolutiei herniei constituie o alternativa la interventia chirurgicala care poate fi adoptata numai la pacientii cu manifestari minime si cei asimptomatici. Studiile demonstreaza insa ca amanarea tratamentului chirurgical pentru reducerea herniilor inghinale predispune la agravarea manifestarilor clinice ale pacientului, acesta necesitand interventie in decurs de 5 ani. Principalul risc asociat amanarii momentului interventiei chirurgicale este reprezentat de cresterea in dimensiuni a sacului herniar care ingreuneaza manevrele de consolidare ale peretelui abdominal si prelungeste timpul operator.

Cum poate fi prevenita hernia

Modalitatile de preventie in cazul acestei afectiuni se refera, in general, la:

  • Mentinerea unei greutati corporale adecvate inaltimii pentru a preveni aparitia punctelor slabe parietale la nivelul abdomenului si ombilicului
  • Evitarea efortului fizic brusc care implica ridicarea de greutati
  • Tratarea afectiunilor pulmonare a caror evolutie asociaza tuse cronica.

Vaccinarea impotriva hepatitei B si C si adoptarea unei conduite corespunzatoare prin evitarea contactelor intime neprotejate cu persoane straine previn aparitia hepatitelor de cauza virala si aparitia complicatiilor pe termen lung care implica insuficienta hepatica cronica si ascita abdominala voluminoasa.

In cazul eventratiilor, preventia se refera la respectarea recomandarilor medicului chirurg referitoare la perioada de repaus postoperatorie necesara pentru vindecarea corespunzatoare a planurilor anatomice incizate.

 

Referinte:

Data publicării 05.12.2025
Data ultimei actualizari 09.12.2025