Mastita – un impediment in alaptare

Mastita reprezinta o inflamatie a glandei mamare intalnita mai frecvent la femeile care alapteaza, care poate include in anumite situatii prezenta unei infectii bacteriene. Afectiunea evolueaza cu durere la nivelul sanului inflamat, eritem si senzatie locala de caldura, ce pot fi insotite de febra si frisoane. Bacteriile responsabile in mod frecvent de aparitia infectiilor in cazul mastitelor puerperale sunt reprezentate de S.aureus, S.epidermidis sau Streptococcus spp.
Mastita – un impediment in alaptare

Cuprins

Tipuri de mastita

Alte forme ale mastitei intalnite in afara perioadei de lactatie includ:

  • Mastita cronica determinata de infectii bacteriene recurente ale glandei mamare pe fondul unor dereglari hormonale
  • Mastita carcinomatoasa care apare in evolutia cancerului mamar si poate prezenta evolutie grava insotita de complicatii
  • Mastita granulomatoasa o forma rara de inflamatie a glandei mamare care se remite insa fara aparitia complicatiilor.
  • Mastita puerperala reprezinta cel mai frecvent tip de inflamatie al glandei mamare si se datoreaza acumularii excesive cu lapte la nivelul conductelor lactifere care sunt incomplet golite in timpul alaptarii.

De ce apare mastita in alaptare?

Blocarea canalelor cu lapte determina infundarea acestora si in anumite situatii pot aparea suprainfectii cu germeni patogeni proveniti din cavitatea bucala a sugarului sau de pe suprafata mamelonului. Laptele care stagneaza la nivelul ductelor lactifere reprezinta un mediu de cultura deosebit de ofertant pentru bacteriile care ajung la acest nivel si prolifereaza determinand infectii ale glandei mamare.

Factorii de risc care contribuie la aparitia mastitei in perioada alaptarii sunt reprezentati de:

  • Existenta unui episod anterior de mastita in timpul alaptarii
  • Prezenta de leziuni sau fisuri ale mamelonului care faciliteaza accesul germenilor patogeni la nivelul canalelor galactofore
  • Purtarea lenjeriei de corp stranse, care poate restrictiona fluxul laptelui
  • Tehnica necorespunzatoare de hranire la san a sugarului care poate determina aparitia de leziuni la nivelul mamelonului sau golirea incompleta a glandei mamare
  • Alimentatia necorespunzatoare a mamei
  • Existenta implanturilor mamare
  • Fumatul
  • Existenta unor patologii ale mamei de tipul diabetului zaharat sau deficitelor imunitare de diferite etiologii.

Diagnosticul de mastita in lactatie este stabilit de catre medicul curant pe baza examenului clinic si al anamnezei pacientei. In anumite situatii, poate fi necesara efectuarea unei culturi din laptele matern pentru confirmarea mastitei bacteriene si orientarea tratamentului antibiotic in functie de sensibilitatea germenului izolat in cultura.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Cum se manifesta mastita in alaptare (simptome)

Principalele manifestari ale mastitei puerperale sunt reprezentate de:

  • Tumefierea glandei mamare afectate
  • Sensibilitatea dureroasa la atingere
  • Senzatie de caldura la nivelul sanului tumefiat
  • Ingrosarea tesutului mamar sau aparitia de noduli
  • Eritem (inrosirea tegumentului)
  • Durere sau senzatie de arsura in timpul alaptarii
  • Stare generala alterata
  • Febra care poate fi insotita de frisoane
  • Adenopatii axilare de partea glandei mamare afectate
  • Secretii mamelonare care pot avea continut sangvinolent.

Pot alapta daca am mastita?

Golirea periodica a sanilor prin alaptare sau pompare previne extinderea inflamatiei si scurteaza evolutia mastitei. Alaptarea poate fi continuata in siguranta in timpul mastitei, deoarece bacteriile care pot fi continute de laptele matern nu afecteaza sugarul, acestea fiind inactivate de sucurile gastrice ale copilului. In situatia in care alaptarea este dureroasa, se poate opta pentru pomparea laptelui sau exprimarea manuala a glandei mamare afectate, pentru golirea canalelor galactofore.

Mastita in timpul perioadei de lactatie reprezinta cea mai frecventa cauza de intrerupere a hranirii la san inainte de varsta de 3 saptamani a sugarului, datorita disconfortului fizic si psihic pe care il provoaca mamei. In prezent, Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda hranirea exclusiva la san a copilului in primele 6 luni de viata, datorita beneficiilor pe care le prezinta alaptarea atat pentru mama, cat si pentru copil.

Educarea mamei cu privire la metodele corecte de atasare la san a copilului, previne aparitia de leziuni la nivelul mamelonului si golirea incompleta a glandei mamare, principalii factori implicati in aparitia mastitelor. Incurajarea de catre medic a hranirii la san a sugarului in prezenta mastitei contribuie la buna dezvoltare a copilului pe termen lung si la grabirea proceselor de vindecare ale glandei mamare afectate.

Complicatii ale mastitei puerperale

In anumite situatii, mastita se poate complica prin aparitia unui abces mamar care determina aparitia unei formatiuni ferme si dureroase insotita de febra inalta, frisoane si stare generala alterata a pacientei.

Abcesele mamare cu localizare profunda sunt dificil de evaluat prin palpare, astfel incat medicul poate recomanda o ecografie de glanda mamara in cazul mastitelor complicate.

Acest tip de evolutie nefavorabila a mastitei, necesita in majoritatea situatiilor efectuarea unei punctii sub ghidaj ecografic pentru evacuarea abcesului, urmata de terapie cu antibiotice, in functie de recomandarile medicului curant. 

Tratament mastita sanului

Tratamentul simptomatic al mastitei include administrarea de analgezice si antiinflamatorii pentru diminuarea disconfortului dureros si aplicarea de comprese sterile reci, la nivelul sanului, dupa alaptare. Durerea la nivelul sanului afectat poate fi ameliorata prin evitarea acumularii de lapte (alaptare sau masarea sanului afectat) sau purtarea de sutiene special concepute pentru perioada de alaptare si evitarea efortului fizic.

Tratamentul etiologic presupune administrarea de antibiotice in functie de recomandarile medicului curant. Este important ca pacienta sa respecte dozele si intervalul de timp la care se recomanda administrarea antibioticului, pentru prevenirea reaparitiei mastitei si a complicatiilor reprezentate de abcesele mamare. Alaptarea in timpul tratamentului este incurajata de catre medicul curant deoarece contribuie la eliminarea infectiei si nu prezinta riscuri pentru sugar.

Abcesele mamare necesita drenarea colectiei purulente si implica realizarea unei punctii evacuatorii la nivelul sanului afectat. Vindecarea abceselor poate fi cuprinsa intre 5 si 7 zile in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.

Tratamentul antibiotic poate fi administrat sub forma orala sau parenterala in cazul abceselor cu evolutie nefavorabila. Majoritatea femeilor pot continua alaptarea la sanul afectat pe durata vindecarii abcesului, insa exista si situatii in care medicul poate recomanda intreruperea hranirii sugarului si pomparea periodica sau exprimarea manuala a laptelui de la nivelul glandei mamare afectate.

Prevenirea mastitei

Mastita poate fi prevenita cu succes prin respectarea indicatiilor oferite de catre un consultant in alaptare, mai ales in cazul femeilor aflate la primul copil, care nu au experienta in atasarea sugarului la san.

Diminuarea factorilor de risc care contribuie la aparitia mastitei, se poate obtine prin golirea completa a sanilor in timpul hranirii sugarului si schimbarea pozitiei adoptate de la o alaptare la alta. Pe parcursul hranirii este important ca sugarul sa fie pozitionat si atasat corect la san pentru evitarea leziunilor mamelonului si golirea eficienta a ductelor galactofore.

Toaleta locala regulata a sanului diminueaza sansele de infectii bacteriene, prin indepartarea germenilor de pe suprafata tegumentului care pot ascensiona de-a lungul ductelor galactofore.

 

Referinte:

 

Data publicării 28.12.2022
Data ultimei actualizari 26.04.2023