Mononucleoza: cauze, simptome, diagnostic, tratament

Mononucleoza infectioasa sau „boala sarutului“ reprezinta o boala contagioasa produsa in 90% din cazuri de virusul Epstein Barr. Epstein Barr face parte din familia Herpesvirusurilor si este frecvent raspandit prin intermediul fluidelor corporale infectate, saliva in special. Majoritatea oamenilor se vor confrunta cu o infectie cu Epstein Barr la un moment dat in viata, multi contractand virusul inca din perioada copilariei. Infectia cu virusul Epstein-Barr la copii nu provoaca de obicei simptome, iar daca apar manifestari clinice, acestea sunt adesea confundate de parinti cu cele ale unei viroze respiratorii sau cu alte afectiuni de severitate medie, comune la varsta copilariei.

Cuprins

 

Sumar:

Mononucleoza este cauzata in majoritatea cazurilor de virusul Epstein Barr si se transmite prin saliva. Simptomele apar dupa 4–6 saptamani si includ febra, faringita si oboseala marcata. Diagnosticul se confirma prin anticorpi specifici. Boala este autolimitata, tratamentul fiind simptomatic. Complicatiile sunt rare, dar pot afecta organe precum inima, creierul sau splina, mai ales la persoanele imunocompromise.

 

Mononucleoza infectioasa

Mononucleoza infectioasa este in majoritatea situatiilor (90% din cazuri) cauzata de Epstein Barr, un herpes virus, asa cum sunt si virusul Herpes simplex sau Citomegalovirus.

Mononucleoza apare mai frecvent in randul adultilor tineri care NU au prezentat o expunere anterioara la virus. Mononucleoza este caracterizata de o evolutie limitata in urma careia apar anticorpi cu rol de protectie pe tot parcursul vietii.

  • Pacientii cu sistem imunitar competent care reintra in contact cu virusul nu mai dezvolta simptomatologie, infectia ramanand subclinica.
  • In cazul pacientilor imunocompromisi, infectia evolueaza cu aparitia de limfoame (tumori) din cauza lipsei reglatorii din partea sistemului imun prin intermediul limfocitelor T.

Limfocitele T sunt celule ale sistemului imunitar care, printre alte functii, ajuta limfocitele B in producerea de anticorpi ce pot neutraliza virusul Epstein Barr (si alti agenti patogeni in general).

Cum se transmite virusul Epstein Barr?

Virusul se localizeaza la nivelul epiteliului orofaringian si in saliva, astfel ca o eventuala contaminare se produce prin contact direct cu secretiile persoanei infectate, de aici si denumirea de „boala a sarutului”, prin tuse sau stranut, dar si prin contactul cu vesela utilizata in comun, incorect igienizata (tacamuri, cani, pahare).

Mai putin frecvente sunt cazurile de transmitere a infectiei prin intermediul transfuziilor de sange, plasma sau masa trombocitara, transplantului de organ sau prin intermediul lichidului seminal in timpul contactelor intime.

Mononucleoza infectioasa simptome

Simptomele mononucleozei infectioase apar, de regula, dupa 4 pana la 6 saptamani de la momentul infectarii. De asemenea, este posibil ca debutul simptomatologiei sa fie unul lent si sa nu apara toate simptomele deodata.

Sindromul mononucleozic este reprezentat de:

  • Febra
  • Stare de slabiciune accentuata, oboseala extrema
  • Faringita (inflamatie dureroasa a faringelui) – cu dureri in gat, gat uscat, dificultati la inghitire
  • Dureri de cap
  • Dureri musculare
  • Adenopatiile laterocervicale (inflamatia ganglionilor limfatici)
  • Eczeme sau eruptii cutanate (pete rosii pe corp)
  • Hepatosplenomegalia (cresterea in dimensiuni a ficatului si a splinei).

Simptomele enumerate nu sunt specifice infectiei cu Epstein Barr, ele fiind comune si altor agenti patogeni asa cum sunt Toxoplasma gondii, virusurile hepatice sau Citomegalovirusul.

Mononucleoza la copii

Desi mai frecvent intalnita la adolescenti si tineri adulti, mononucleoza infectioasa poate aparea si la copii. Cei mici pot contracta virusul spre exemplu, de pe vesela pe care au folosit-o in comun cu fratii mai mari sau cu parintii ori de pe jucarii. La fel ca in cazul adolescentilor si adultilor, infectia cu Epstein Barr este posibil sa nu provoace simptome.

Daca apar, simptomele de boala debuteaza la 4 – 6 saptamani de la expunerea la virus. Manifestarile clinice fiind similare cu cele ale infectiilor respiratorii, parintii le pot confunda cu usurinta cu o raceala comuna.

Simptome comune ale mononucleozei la copii:

  • Febra
  • Durere de gat
  • Amigdale inflamate
  • Umflarea ganglionilor limfatici, in special la nivelului gatului/ capului
  • Oboseala si slabiciune.

Alte simptome posibile sunt si:

  • Durere de cap
  • Durere abdominala
  • Mialgie (dureri musculare)
  • Splenomegalie (marirea splinei).

Mononucleoza infectioasa analize si diagnostic

Diagnosticul de infectie cu Epstein Barr se stabileste dupa semnele clinice (febra, faringita, adenopatii) asociate cu date hematologice care indica limfocitoza (numar crescut de limfocite in cadrul hemoleucogramei). Acestea sunt de obicei suficiente pentru stabilirea infectiei virale, insa nu au specificitate inalta.

Diagnosticul de certitudine al infectiei cu Epstein Barr este dat de prezenta in sange a anticorpilor

  • Heterofili si/sau
  • Specifici fata de proteinele virale:
  • Antigenul capsidei virale VCA (proteina din invelisul viral) induce sinteza de anticorpi Ig G, dar si Ig M
  • Antigenul precoce difuz EBNA induce sinteza de anticorpi tip Ig G.

Mononucleoza infectioasa tratament

Tratamentul in mononucleoza infectioasa este strict simptomatic si presupune:

  • Repaos
  • Consum de lichide in cantitate crescuta
  • La nevoie pot fi administrate antialgice (scad durerea din gat) si antipiretice (scad febra).

Utilizarea antibioticelor nu este necesara, nefiind la mijloc o infectie bacteriana.

Complicatii ale mononucleozei infectioase

Complicatii rare care pot aparea in evolutia bolii si care afecteaza in special persoanele cu sindroame imunodeficiente sunt:

  • Anemia (hemoglobina scazuta)
  • Trombocitopenia (trombocite scazute apare riscul de sangerari spontane)
  • Miocardita (inflamatie la nivel cardiac)
  • Meningita (inflamatia foitelor meningeale)
  • Ruptura de splina (cauzata de marirea brusca in volum a organului) – aceasta reprezinta o urgenta chirurgicala
  • Aparitia icterului cauzat de afectarea virala hepatica.

 

Nu exista vaccin impotriva virusului Epstein Barr. Cea mai buna modalitate de protectie o reprezinta masurile de igiena: evitati sa impartiti mancare, bauturi si obiecte personale precum periuta de dinti, cu alte persoane.

 

Referinte: 

 

 

Intrebari Frecvente (FAQ)

1. Cum se transmite virusul Epstein Barr si de ce este numita „boala sarutului”?

Transmiterea se face prin saliva, prin sarut, tuse, stranut sau utilizarea in comun a veselei contaminate, virusul localizandu-se in special la nivelul orofaringelui.

2. Care sunt cele mai frecvente simptome ale mononucleozei infectioase?

Simptomele includ febra, oboseala extrema, dureri de gat, adenopatii cervicale, dureri musculare, eruptii cutanate si hepatosplenomegalie.

3. Cum se confirma diagnosticul de mononucleoza?

Diagnosticul se bazeaza pe simptome, limfocitoza evidentiata la hemoleucograma si detectarea anticorpilor specifici: anticorpi heterofili si anticorpi anti-VCA sau anti-EBNA.

4. Care este tratamentul mononucleozei si cand pot aparea complicatii?

Tratamentul este simptomatic: repaos, hidratare, antialgice si antipiretice. Complicatiile, rare, pot include anemie, trombocitopenie, meningita, miocardita sau ruptura de splina.


Data publicării 20.02.2024
Data ultimei actualizari 30.03.2026