Tumori hepatice: clasificare, diagnostic si tratament cancer de ficat

Tumorile hepatice cu origine in alte organe, cum sunt glandele mamare, colonul sau tesutul gastric, se numesc metastaze hepatice sau cancere secundare ale ficatului si se dezvolta prin diseminarea celulelor oncogene la distanta de sediul tumorii primare, prin intermediul ganglionilor limfatici.

Tumorile hepatice ocupa locul 6 mondial in clasificarea patologiilor oncologice. In Europa afecteaza aproximativ 10/1000 de persoane de sex masculin si 2/1000 din cele de sex feminin. In Statele Unite ale Americii se estimeaza ca in jur de 25.000 de barbati si 11.000 de femei se imbolnavesc anual de cancer hepatic. Decesele provocate de aceste boli sunt de aproximativ 19.000 si respectiv 9.000 de persoane/an.

Frecventa mare a cazurilor de cancer hepatic este cauzata, in principal, de incidenta crescuta a imbolnavirilor cu virusul hepatitei B si C, varsta medie de diagnosticare a patologiei fiind cuprinsa intre 40 si 50 de ani.

Cuprins

• Cauze cancer hepatic
• Diagnostic cancer hepatic
• Optiuni de tratament tumori hepatice

Cauze cancer hepatic

Mutatiile materialului genetic implicate in formarea celulelor tumorale hepatice reprezinta principala cauza a tumorilor de ficat, iar la copiii cu hepatoblastoame s-a identificat o asociere crescuta a acestei boli cu sindromul Beckwith-Wiedemann si hemihipertrofia cauzata de mutatia cromozomului 11.

Principalii factori de risc care contribuie la aparitia mutatiilor ADN0-ului de la nivelul hepatocitelor si favorizeaza aparitia cancerului hepatic primar la adulti sunt:

• Infectia cronica cu virusurile hepatitice B si/sau C. Infectia cu virusurile hepatice de tip B si C este considerata cronica atunci cand evolutia bolii inregistreaza o perioada mai mare de 6 luni si determina aparitia disfunctiei hepatocitare.

La nivel mondial, Virusul Hepatitic B (VHB) este responsabil de aproximativ 50% din numarul total de hepatocarcinoame, in timp ce Virusul Hepatitic C (VHC) este implicat in 25% dintre cazurile de cancer hepatic. 85% dintre infectiile cu VHC se cronicizeaza, determinand aparitia cirozei in 30% din situatii si cancer hepatic la 1-2% din cazuri. Coinfectia cu VHB creste riscul de aparitie a cirozei si a tumorilor hepatice prin determinarea mutatiilor la nivelul ADN-ului hepatocitelor.

• Ciroza hepatica de cauza infectioasa, alcoolica sau medicamentoasa
• Patologii hepatice de tipul hemocromatozei Wilson si deficitului de alfa-1-antitripsina. Hemocromatoza Wilson reprezinta o boala ereditara care determina depozitarea fierului obtinut din alimentatie la nivel hepatic. Deficitul de alfa-1-antitripsina reprezinta a 3-a cea mai frecventa patologie ereditara la caucazieni implicata in etiologia cirozei hepatice, prin depunerea unor proteine anormale la nivelul hepatocitelor.
• Diabetul zaharat si asocierea sindromului metabolic care favorizeaza aparitia ficatului gras
• Prezenta steatozei hepatice non-alcoolice - steatoza hepatica non-alcoolica reprezinta acumularea de grasimi in exces la nivelul ficatului si nu se datoreaza consumului cronic de alcool.
• Expunerea la aflatoxine prin ingestia de cereale, arahide, nuci de pamant sau orez care contin mucegaiuri capabile de sinteza unor substante toxice denumite aflatoxine.
• Administrarea indelungata de steroizi anabolici utilizati pentru dezvoltarea masei musculare creste incidenta adenoamelor hepatocelulare cu risc crescut de malignizare, prin evolutie catre hepatocarcinom celular.
• Apartenenta la sex: cancerul hepatic este de 4 pana la 8 ori mai frecvent in cazul sexului masculin.

Factorii de risc care contribuie la aparitia hepatoblastoamelor la copii sunt reprezentati de:

• Asocierea displaziei renale si diverticulozei Meckel
• Existenta unui istoric de polipomatoza familiala si adenocarcinom la rudele de grad 1 si 2 ale copilului
• Nastere inainte de termen sau retard de crestere intrauterina
• Infectia cu VHB in perioada neonatala
• Expunerea gestationala a mamei la gonadotropine, consumul de alcool in sarcina si administrarea de contraceptive orale pentru perioade indelungate de timp
• Asocierea neurofibromatozei de tip I, trisomiei 18, tirozemiei, galactozemiei, deficitului de alfa-1-antitripsina si sindromului Li-Fraumeni.

Diagnostic cancer hepatic

Diagnosticul cancerului hepatic este stabilit de catre medicul gastroenterolog cu ajutorul informatiilor obtinute din examenul clinic, anamneza si investigatii clinice reprezentate de:

• Analize de laborator care presupun determinarea valorilor serice ai anumitor markeri specifici tumorali (alfa fetoproteina) prezenti in sangele pacientului inca din perioada timpurie de evolutie a cancerului hepatic.
• Ecografie hepatica prin intermediul careia se pot decela modificari structurale la nivel hepatic cauzate de procesele tumorale de la acest nivel
• Rezonanta magnetica nucleara (RMN) sau computer tomografie (CT)
• Biopsia hepatica: interventie minim invaziva prin intermediul careia se recolteaza probe de tesut hepatic, in vederea examinarii din punct de vedere citologic.

Dupa stabilirea diagnosticului de cancer hepatic, urmeaza stadializarea cancerului de ficat in cadrul careia medicul specialist apreciaza cresterea in dimensiuni a tumorii primare si potentialul acesteia de a metastaza la nivelul altor organe si tesuturi.

Stadializarea tumorilor hepatice este utilizata pentru stabilirea protocolului terapeutic si al prognozei pacientului.

Optiuni de tratament tumori hepatice

Optiunile de tratament in cazul cancerului de ficat (hepatic) sunt influentate de stadiul de evolutie a tumorii, de prezenta sau absenta metastazelor (apreciata in urma stadializarii tumorale) si de starea generala de sanatate a pacientului.

Principalele metode de tratament ale cancerului hepatic sunt:

• Interventia chirugicala pentru indepartarea tumorii primare de la nivel hepatic. Interventia poarta denumirea de hepatectomie partiala si este indicata pacientilor care nu asociaza ciroza hepatica si prezinta o singura tumora, bine delimitata la nivelul parenchimului hepatic.
• Transplantul hepatic in cazul pacientilor care prezinta pierdere ireversibila si totala a functiei hepatice, insa nu asociaza metastaze secundare si nu prezinta comorbiditati asociate care sa afecteze organul transplantat.
• Tratamente locale care utilizeaza radiofrecventa pentru distructia celulelor canceroase cu ajutorul caldurii. Aceasta metoda de tratament presupune anestezie locala si insertia sub ghidaj ecografic, a unui dispozitiv medical prin intermediul caruia se obtine ablatia prin radiofrecventa a tesutului tumoral.
• Crioablatia reprezinta o metoda de tratament locala care distruge tesutul tumoral cu ajutorul nitrogenului lichid.
• Injectarea de alcool pur - etanol la nivelul tumorii pentru distructia celulelor tumorale.
• Chimioterapia locala sau chemoembolizarea reprezinta un tip de tratament ce utilizeaza chimioterapice prin injectarea lor la nivelul arterei hepatice.
• Utilizarea radioterapiei locale pentru distructia tesutului hepatic tumoral prin introducerea de microsfere prevazute cu particule de Iod 131 sau Ytriu 90 la nivelul arterei hepatice. Avantajul acestei metode este reprezentat de faptul ca se poate aplica indiferent de numarul si dimensiunea nodulilor, inca din stadiile incipiente ale bolii.
• Radioterapia utilizeaza radiatii ionizante pentru distructia celulelor tumorale ale diferitelor tipuri de cancer hepatic, fiind indicata pacientilor care nu pot beneficia de ablatie locala ori care nu prezinta evolutie favorabila dupa aplicarea acestora.
• Terapia medicamentoasa tintita se concentreaza saupra anomaliilor celulelor canceroase pentru obtinerea distructiei eficiente a tesutului tumoral. Aceasta metoda de tratament este indicata mai ales pacientilor care prezinta anumite defecte genetice la nivelul celulelor tumorale si presupune testarea anterioara, in laborator, a eficacitatii terapiei asupra tesutului tumoral recoltat prin biopsie.
• Imunoterapia stimuleaza sistemul imunitar sa indeparteze celulel tumorale de la nivelul ficatului prin modificari specifice pe care le induce asupra sintezei anumitor proteine, de catre tesutul tumoral. Cu ajutorul imunoterapiei, sistemul imunitar recunoaste mai usor celulele structurale tumorale si poate initia procese de legare specifice la nivelul acestora, pentru distructie ulterioara.
• Chimioterapia sistemica utilizeaza substante cu rol in distructia celulelor canceroase cu rata accelerata de multiplicare.

Tratamentul paliativ de suport este utilizat pentru diminuarea simptomatologiei si imbunatatirea calitatii vietii pacientilor aflati in stadii terminale de boala. Exista si situatii in care ingrijirea paliativa completeaza celelalte tipuri de tratamente si potenteaza efectele acestora, avand ca urmare cresterea sperantei de viata la anumite categorii de pacienti.

Tratamentul hepatoblastoemelor la copii se poate realiza prin rezectie completa a tumorii la pacientii aflati in stadiul I si II de evolutie a bolii, chimioterapie si transplant hepatic in cazul pacientilor pediatrici cu tumori nerezecabile sau care prezinta rezistenta la chimioterapice. Prognosticul copiilor cu hepatoblastom este favorabil dupa rezectia completa si chimioterapie adjuvanta, rata de supravietuire la 5 ani fiind de 100%. In cazul pacientilor cu histologie favorabila si rata mitotica (de proliferare a celulelor tumorale) scazuta se practica rezectie tumorala completa, nu mai necesita chimioterapie.

Referinte:

• Epidemiology of gastrointestinal and liver tumors, Herszényi László, Tulassay Zsolt
• Liver cancer, Centers for Disease Control and Prevention
• Liver tumors, D. Cosgrove, M. Blomley