Zona zoster: cauze, simptome si tratament

Zona zoster reprezinta o infectie virala determinata de reactivarea virusului Varicelo Zosterian, care se manifesta prin aparitia unei eruptii cutanate veziculoase dispuse sub forma de banda, mai frecvent localizata la nivelul toracelui sau al fetei.
Zona zoster: cauze, simptome si tratament

Cuprins:

Caracteristicile zonei zoster

Zona zoster nu este contagioasa pentru persoanele imunizate natural la trecerea prin boala sau cele care au beneficiat de vaccin varicelo zosterian si in general nu prezinta potential letal, insa in cazuri rare, poate evolua cu aparitia complicatiilor de tipul pneumoniilor, encefalitelor, pierderea auzului sau a vederii. In marea majoritate a situatiilor, virusul ramane cantonat in stare inactiva dupa primoinfectie insa la 1 din 3 adulti acesta se poate reactiva in conditii de imunitate scazuta determinand zona zoster.

O persoană cu zona zoster este contagioasa pana la aparitia crustelor si poate transmite virusul prin contactul direct al blisterelor cu tegumentul unei persoane sanatoase neimunizate, determinand astfel aparitia varicelei (nu zona zoster!). Pacientii cu simptomatologie clinica sugestiva de zona zoster trebuie sa evite contactul cu persoanele care prezinta risc crescut de a dezvolta varicela si anume sugarii cu varsta mai mica de 1 luna, gravidele care nu avut varicela si cele cu sistem imunitar slabit.

Vaccinurile pot preveni aparitia zonei zoster, in timp ce instituirea precoce a tratamentului specific acestei afectiuni scurteaza evolutia bolii si previne aparitia complicatiilor pe termen lung. Nevralgia postherpetica reprezinta cea mai frecventa complicatie a zonei zoster si poate persista pentru perioade indelungate de timp dupa disparitia eruptiei veziculoase.

Cauzele zonei zoster

Zona zoster apare ca urmare a reactivarii virusului varicelo zosterian VZV care face parte din familia herpesviridae, acelasi agent patogen implicat in etiologia varicelei. Dupa remiterea infectiei primare care are loc de obicei in copilarie, virusul se cantoneaza la nivelul sistemului nervos si ramane in stare dormanta, inactiva, putand sa genereze aparitia zonei zoster in cazul in care se intrunesc anumite conditii favorabile.

Studiile desfasurate pana in prezent nu au identificat cu exactitate cauzele care favorizeaza reactivarea virala, insa este considerat ca factorii de risc implicati in aparitia eruptiei veziculoase si a durerii sunt reprezentati de:

  • Slabirea sistemului imunitar datorata inaintarii in varsta
  • Slabirea sistemului imunitar cauzata de infectia HIV
  • Tratamentelor imunosupresoare alaturi de stres, oboseala, radioterapia/chimioterapia si afectiunile tumorale.

Care sunt simptomele zonei zoster

Tabloul clinic al pacientilor cu zona zoster cuprinde 3 faze de evolutie si anume:

  • Faza preeruptiva sau nevralgia preherpetica (inainte de erupția cutanata)
  • Faza eruptiva
  • Faza de durere cronica – nevralgia postherpetica.

Faza preeruptiva precede in medie cu 10 zile eruptia cutanata veziculoasa si se manifesta prin durere, senzatie de arsura sau amorteala si sensibilitate la atingere de-a lungul traseului nervos la nivelul caruia s-a produs reactivarea virala.

Etapa de eruptie cutanata se manifesta clinic prin eritem cutanat urmat de aparitia blisterelor cu lichid (vezicule cu lichid) acompaniate de sindrom algic in diferite grade de intensitate. Ruperea veziculelor este urmata de aparitia crustelor care determina prurit tegumentar iar vindecarea apare de obicei la un interval de 2-4 saptamani dupa debutul eruptiei.

Nevralgia postherpetica poate prezenta caracter intens si in anumite situatii induce in eroare medicul curant datorita asemanarii din punct de vedere clinic cu durerea intalnita in patologii cardiace, pulmonare sau renale, in functie de localizarea acesteia si traseul nervos afectat. Durerea poate persista la anumiti pacienti pentru perioade indelungate de timp, in unele cazuri cateva luni sau chiar ani, avand caracter lancinant, de intepatura sau arsura. Alte manifestari care pot surveni pe parcursul evolutiei bolii sunt reprezentate de febra, frisoane, cefalee, fotosensibilitate (sensibilitate la lumina intensa), oboseala cronica si stare generala alterata.

Complicatiile neurologice se datoreaza afectarii diferitelor radacini ale nervilor cranieni si se pot manifesta sub forma:

  • Encefalitelor
  • Paraliziilor faciale
  • Pierderii auzului
  • Tulburarilor de echilibru.

Manifestarile clinice care necesita adresare cat mai rapida catre medicul curant sunt reprezentate de:

  • Localizarea perioculara a eruptiei veziculare (zoster oftalmic) datorita posibilitatii de aparitie a leziunilor permanente cu pierderea vederii
  • Asocierea unei patologii care presupune slabirea sistemului imunitar sau al unei boli consumptive in evolutie (tumori cu diferite localizari)
  • Extinderea cu rapiditate a eruptiei care devine intens dureroasa
  • Aparitia manifestarilor inalt sugestive pentru encefalita virala: sindrom febril inalt, stare de somnolenta, confuzie, delir, tulburari comportamentale, cefalee intensa.

Durerea intensa prezenta in mod frecvent in evolutia zonei zoster poate genera depresie, anxietate, tulburari ale somnului si pierdere in greutate afectand considerabil calitatea vietii pacientului care nu poate desfasura activitati de rutina cum ar fi imbracatul sau pregatirea hranei.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Diagnosticul zonei zoster

Diagnosticul de zona zoster este stabilit de catre medicul specialist cu ajutorul anamnezei si al examenului clinic al pacientului care prezinta eruptie cutanata specifica afectiunii, insotita de durere persistenta. Zona zoster poate fi diagnosticata si prin examinarea in laborator a lichidului vezicular prelevat de la nivelul blisterelor cu ajutorul unui tampon steril.

Analizele de laborator utilizate pentru stabilirea diagnosticului de zona zoster sunt reprezentate de catre obtinerea culturilor virale, determinarea anticorpilor specifici prin intermediul imunofluorescentei directe si identificarea ADN ului viral cu ajutorul testului PCR polymerase chain reaction. Aceste metode de diagnostic sunt utilizate in special la pacientii imunocompromisi ale caror manifestari clinice nu sunt sugestive pentru zona zoster.

Tratamentul zonei zoster

Tratamentul pentru zona zoster instituit de catre medic in primele 24-72 ore de la debutul eruptiei cutanate scurteaza perioada de evolutie a bolii si previne in mod eficient aparitia complicatiilor. Optiunile de tratament medicamentos in cazul pacientilor cu zona zoster cuprind urmatoarele substante active:

  • Medicamente antivirale utilizate pentru stoparea extinderii leziunilor si prevenirea complicatiilor
  • Antiinflamatorii nesteroidiene pentru tratarea durerii
  • Anticonvulsivante, antidepresive triciclice, anestezice locale sub forma de crema sau gel, codeina si infiltratii cu anestezice locale sau corticosteroizi pentru tratarea durerii severe;
  • Antibioticele sunt rezervate pacientilor cu infectii bacteriene care apar dupa ruperea veziculelor tegumentare si se administreaza numai la indicatia si in dozele prescrise de catre medicul curant.

Zona zoster oftalmica reprezinta o urgenta medicala si necesita consult oftalmologic urmat de instituirea cat mai rapida a tratamentului care implica administrarea de prednison cu rol antiinflamator si de preventie a leziunilor oculare permanente.

Metodele prin care se poate preveni aparitia zonei zoster constau in administrarea vaccinurilor, in prezent fiind disponibile 2 variante aprobate de catre FDA (Food and Drug Administration) reprezentate de Shingrix si Zostavax.

Shingrix este un vaccin recombinat care se administreaza in 2 doze succesive la un interval de timp cuprins intre 2 si 6 luni si previne aparitia zonei zoster si a nevralgiei postherpetice in proportie de peste 85% din cazuri. Preventia este recomandata persoanelor cu varsta de peste 50 de ani sanatoase care nu isi amintesc daca au avut varicela si al celor care au prezentat in antecedent un episod de zona zoster.

CDC Centrul de Control si Prevenire al Bolilor recomanda administrarea Zostavaxului la persoanele de peste 60 de ani in doza unica, acest vaccin avand eficacitate ceva mai redusa, de aproximativ 51% in preventia aparitiei zonei zoster fata de Shingrix. Zostavax este recomandat in principal in cazul pacientilor alergici la Shingrix insa nu poate fi administrat bolnavilor diagnosticati cu HIV, cancer, al celor care efectueaza radioterapie/chimioterapie sau tratamente cu imunosupresoare, deoarece vaccinul contine virus viu inactivat.

 

Referinte:

Data publicării 18.10.2023
Data ultimei actualizari 07.11.2023