Entorsa poate duce la ruptura ligamentelor gleznei

Entorsa poate duce la ruptura ligamentelor gleznei

Entorsa gleznei este una dintre cele mai frecvent intalnite afectiuni ortopedice si apare in urma unei miscari bruste, ce solicita in exces ligamentele gleznei. Disconfortul major nu este insa singurul efect pe care entorsa il produce. In multe dintre cazurile intalnite, o simpla entorsa poate duce la ruptura ligamentelor gleznei, afectiune ce poate fi tratata prin interventie chirurgicala. Ce simptome produce ruptura ligamentelor gleznei si in ce consta interventia chirurgicala? Sunt doua dintre intrebarile pentru care gasiti raspuns in acest material.

Cuprins

Entorsa gleznei sau ”glezna rasucita” apare in urma unei miscari bruste, nefiresti, ce afecteaza capacitatea de functionare a ligamentului. De foarte multe ori, entorsele gleznei apar in momente de neatentie, in timp ce pacientul efectueaza activitati zilnice obisnuite, precum mers, urcatul sau coboratul scarilor.

Simptomele unei entorse sunt usor de recunoscut, durerea, vanataile si inflamarea zonei afectate fiind doar trei dintre acestea. In functie de impactul asupra ligamentelor, entorsele pot fi clasificate in 3 categorii distincte:

  • Entorsa de gradul I, in care ligamentul ramane intact fiind doar elongat in timpul traumatismului
  • Entorsa de gradul II reprezinta ruperea partiala a ligamentului
  • Entorsa de gradul III presupune ruptura ligamentara totala uneori cu avulsie osoasa.

Mai multe detalii despre Entorsa – cum apare si cum o tratam

Entorsa si ruptura ligamentelor gleznei

Entorsa de gradul III este cea mai periculoasa din punct de vedere medical, precum si din punct de vedere al sanatatii pacientului, deoarece presupune ruptura ligamentelor gleznei. Mai mult decat atat, este foarte posibil ca pacientul nici sa nu realizeze gravitatea situatiei, deoarece in fazele initiale, simptomele sunt prezente, iar ulterior, se remit (dispar), pacientul fiind ferm convins ca traumatismul s-a vindecat. Ulterior, apar simptomele unei posibile rupturi a ligamentelor:

  • Glezna devine instabila si cedeaza fie la mers, fie in momentul in care pacientul practica un sport
  • Apar episoade de durere acuta, ce nu cedeaza la tratament medicamentos
  • Apare inflamatia, ce impiedica pacientul sa foloseasca piciorul afectat.

Atunci cand pacientul observa aceste simptome, este nevoie sa se programeze urgent pentru un consult ortopedic. Diagnosticarea exacta a afectiunii poate fi realizata printr-un consult de specialitate, precum si prin investigatii suplimentare (radiografii si RMN), care sa ajute medicul de specialitate sa stabileasca tipul de entorsa si stadiul evolutiv, daca este rupture partiala sau totala a ligamentelor gleznei.

Cand se realizeaza interventia chirurgicala de reconstructie a ligamentelor gleznei?

Interventia chirurgicala de reconstructie a ligamentelor gleznei se realizeaza in cazul in care diagnosticul emis de medicul de specialitate este cel de entorsa de gradul III, cu ruptura ligamentara totala sau cand alte metode de tratament au esuat: kinetoterapie sau orteze medicale pentru glezna.

In cadrul interventiei, ligamentele sunt reconstruite printr-o incizie, medicul chirurg efectuand in acelasi timp si o artroscopie a articulatiei gleznei. Pacientul va purta atele gipsate sub genunchi sau orteza, pentru o perioada de cateva zile, care vor fi indepartate ulterior in cadrul consultului postoperator.

Dupa interventie, pacientul va fi monitorizat permanent de care personalul medical si va primi la externare un set de recomandari de la medicul chirurg, care sa il ajute sa se recupereze rapid dupa aceasta interventie. Cel mai probabil, medicul chirurg va recomanda si kinetoterapia pentru recuperarea totala a functionalitatii gleznei.

Pentru evitarea tumefactiei, piciorul afectat trebuie sa fie ridicat la intervale regulate de timp. Pe timpul noptii, acesta poate fi asezat pe o perna, care sa asigure un unghi de 30 de grade fata de planul orizontal.

Pacientul se poate intoarce la serviciu sau la activitatea zilnica normala in decurs de 2-4 saptamani de la interventie.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

 

Bibliografie:

  • Hubbard, T.J. and Hicks-Little, C.A., 2008. Ankle ligament healing after an acute ankle sprain: an evidence-based approach. Journal of athletic training, 43(5), pp.523-529.
  • Petersen, W., Rembitzki, I.V., Koppenburg, A.G., Ellermann, A., Liebau, C., Brüggemann, G.P. and Best, R., 2013. Treatment of acute ankle ligament injuries: a systematic review. Archives of orthopaedic and trauma surgery, 133, pp.1129-1141.
  • Yeung, M.S., Chan, K.M., So, C.H. and Yuan, W.Y., 1994. An epidemiological survey on ankle sprain. British journal of sports medicine, 28(2), p.112.
  • Verhagen, E.A.L.M. and Bay, K., 2010. Optimising ankle sprain prevention: a critical review and practical appraisal of the literature. British journal of sports medicine.