Bartonella henselae - Bacteria care provoaca boala ghearelor de pisica

Boala ghearelor de pisica sau boala zgarieturii de pisica constituie o patologie care afecteaza aproximativ 6/100.000 de adulti si 9/100.000 de copii cu varsta cuprinsa intre 5 si 9 ani la nivel global, incidenta cea mai crescuta fiind inregistrata in America de Sud-Est. Infectii sporadice cauzate de Bartonella henselae au fost raportate la nivel global inca de la inceputul secolului XX, insa cele mai mari epidemii atribuite bolii ghearelor de pisica au fost inregistrate in timpul celor 2 razboaie mondiale.
Bartonella henselae - Bacteria care provoaca boala ghearelor de pisica

Infectiile generate de Bartonella henselae cauzeaza la pacientii cu sistem imunitar indemn o patologie benigna cunoscuta sub numele de „ boala ghearelor de pisica”, o limfadenita cu evolutie autolimitata, care se remite spontan in decurs de 2-4 luni. La persoanele cu imunodeficienta Bartonella henselae poate cauza boli vasculo-proliferative de tipul angiomatozei bacilare si hepatitei granulomatoase.

Diagnosticul bartonelozei se stabileste cu ajutorul informatiilor obtinute dupa efectuarea examenului clinic al pacientului si al investigatiilor serologice pentru depistarea anticorpilor de tip IgM si IgG specifici. In prezent agentul etiologic al bolii ghearelor de pisica poate fi depistat prin intermediul testelor serologice la aproximativ 80% din populatia pediatrica cu varsta cuprinsa intre 3 si 12 ani.

Cuprins

Infectia cu Bartonella henselae

Bartonella henselae este o bacterie Gram negativa care se transmite la om prin inoculare directa in urma unei zgarieturi sau muscaturi de pisica sau prin contactul unei leziuni tegumentare preexistente cu saliva sau secretiile contaminate ale felinei.

Dupa inoculare, agentul patogen ajunge la nivelul circulatiei sangvine unde targeteaza celulele CD4+ ale sistemului imun care actioneaza ca precursori ai celulelor endoteliale regasite in principal la nivelul vaselor de sange, dar si al altor organe ale corpului. Capacitatea Bartonella henselae de afectare a limfocitelor determina aparitia dezechilibrelor imunologice cu cresterea riscului de infectie al organismului cu alti patogeni bacterieni si evolutie nefavorabila a simptomatologiei. In absenta tratamentului, bacteria poate disemina sistemic cu aparitia insuficientei multiple de organ si in cazuri severe, deces.

Simptome asociate in boala ghearelor de pisica

Din punct de vedere al tabloului clinic, boala ghearelor de pisica prezinta manifestari cu evolutie autolimitata care implica existenta unei leziuni cutanate primare, insotite de limfadenopatie locala (inflamarea ganglionilor limfatici din apropierea zonei de inoculare a patogenului), sindrom febril si stare generala alterata determinata de frisoane, cefalee, mialgii, artralgii sau acuze digestive.

Perioada de incubatie care urmeaza inocularii agentului patogen poate fi cuprinsa intre 2 zile si 8 saptamani, leziunile intalnite in cadrul acestei patologii fiind initial de tip maculo-papular intens pruriginoase (determina manarime la nivelul pielii) care evolueaza cu aparitia de vezicule, pustule si apoi cruste care se desprind spontan.

Limfadenopatia asociata infectiei cu Bartonella henselae se manifesta la aproximativ 1 pana la 3 saptamani de la inocularea bacteriei si insoteste manifestarile cutanate mentionate anterior fiind localizata mai frecvent la nivel axilar si epitrohlear - 46% din cazuri, cervical si submandibular in 26% din situatii. Grupele ganglionare femurale, inghinale, preauriculare si claviculare pot fi si ele afectate cu aparitia limfadenopatiilor secundare infectiei cu Bartonella henselae.

Evolutia bartonelozei este autolimitata si se remite spontan dupa o perioada de evolutie care poate fi cuprinsa intre 2 pana la maxim 4 luni in cazul persoanelor imunocompetente, in urma episodului infectios acut, fiind generati anticorpi specifici anti Bartonella henselae de tip IgM si IgG detectabili in serul pacientului. Formele cronice de evolutie ale infectiilor cauzate de Bartonella henselae sunt rar intalnite si se pot extinde pe durata a 2 ani de zile de la momentul inocularii agentului patogen.

Formele atipice de infectie cu Bartonella henselae sunt intalnite mai ales in cazul persoanelor cu infectie HIV si cuprind manifestari la nivel ocular, hepatic, splenic, cerebral, osos sau cardiovascular:

  • Sindromul oculoglandular Parinaud evolueaza cu limfadenopatie preauriculara si conjunctivita granulomatoasa secundare infectiei cu Bartonella henselae.
  • Neuroretinita implica pierderea temporara unilaterala a vederii (la nivelul unui singur ochi) si necesita o perioada de recuperare care poate fi cuprinsa intre 1 si 3 luni.
  • Encefalopatia acuta reprezinta o afectiune a sistemului nervos central cauzata de infectia cu Bartonella henselae care prezinta in mod frecvent evolutie nefavorabila cu aparitia letargiei si in final a starii comatoase.
  • Endocardita - Bartonella henselae poate cauza afectare cardiaca la potatorii cronici si la persoanele care prezinta afectare valvulara preexistenta.
  • Angiomatoza bacilara - afectare sistemica cauzata de Bartonella henselae, caracterizata prin leziuni tegumentare, ale mucoaselor, tesutului hepatic si splenic care favorizeaza constituirea de abcese la nivelul acestor organe.
  • Leziuni osteolitice (pierderea matricei osoase).
  • Eritem nodos, vasculita - leziunile vasculare determinate de Bartonella henselae apar ca urmare a proliferarii endoteliului vascular si acumularii de microcolonii bacilare si polimorfonucleare neutrofile la interiorul vaselor de sange.

Cand ne adresam medicului

Adenopatiile (marirea in dimensiune a ganglionilor limfatici) persistente, care sunt insotite de sindrom febril, cefalee, mialgii, dureri de oase si senzatie de oboseala permanenta, necesita efectuarea unui examen medical amanuntit al pacientului si investigatii de specialitate pentru stabilirea cauzei si administrare de tratament specific.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Analize medicale pentru diagnosticarea bolii ghearelor de pisica

Diagnosticul de laborator pentru boala zgarieturii de pisica este stabilit prin intermediul testelor serologice in vederea determinarii anticorpilor specifici de tip IgM si IgG din serul pacientului, izolarea patogenului prin culturi speciale in cadrul departamentului de microbiologie, examen histopatologic si tehnici de biologie moleculara reprezentate de PCR.

Metodele directe utilizate pentru stabilirea infectiei determinate de Bartonella henselae sunt reprezentate de izolarea patogenului in cultura, detectia antigenelor specifice, detectia ADN-ului bacterian prin intermediul PCR si vizualizarea bacilului prin intermediul coloratiilor speciale. Metodele indirecte de detectie a bartonelozei presupun titrarea anticorpilor specifici anti Bartonella henselae in serul pacientului.

Tratamentul infectiei cu Bartonella henselae

In cazul pacientilor imunocompromisi, bartoneloza prezinta risc crescut de evolutie nefavorabila si necesita instituirea de tratament antibiotic in conformitate cu indicatiile medicului infectionist.

In functie de particularitatile si evolutia fiecarui caz in parte, medicul poate recomanda pacientului o combinatie de antibioterapice alcatuita din fluorochinolone, macrolide si trimetoprim -sulfametoxazol.

Complicatii ale infectiei cu B. henselae

Principalele complicatii care pot aparea in evolutia bartonelozei pot fi de:

  • Tip neurologic
  • Encefalopatie
  • Mielita transversa
  • Radiculita neuroretinita
  • Ataxia cerebeloasa
  • Tip osos - osteomielita
  • Tip ocular - neuroretinita (inflamatia nervului optic) bacteriana unilaterala
  • Tip cardiac - endocardita.

La pacientii imunocompromisi, angiomatoza bacilara poate determina afectare multiorganica cu evolutie nefavorabila pentru pacient.

Principala metoda de prevenire a bartonelozei este reprezentata de evitarea contactului cu pisicile straine sau cele care prezinta comportament agresiv. Proprietarii de feline sunt indrumati sa descurajeze comportamentul agresiv al felinelor pe care le detin si sa evite contactul direct al leziunilor pielii cu saliva animalului.

Deparazitarea externa regulata a animalelor de companie din locuinta previne transmiterea infectiei cu Bartonella henselae de la o pisica la alta prin intermediul puricilor si diminueaza riscul de transmitere al patogenului de la un animal infectat la om (Bartonella henselae nu se transmite la om prin muscatura de purice).

In prezenta unei zgarieturi sau muscaturi de pisica se recomanda spalarea leziunii cu apa calda si sapun si monitorizarea atenta a evolutiei persoanei in cauza, in special daca aceasta asociaza deficit imunitar secundar infectiei cu HIV sau tratamentelor imunosupresive, radioterapice ori chimioterapice.

 

Referinte:

Data publicării 10.08.2023