Medicover
Cuprins
- Factori de risc si cauze otita externa
- Simptome otita externa
- Diagnostic otita externa
- Tratament otita externa
- Cum prevenim „urechea inotatorului"?
Factori de risc si cauze otita externa
Otita externa reprezinta inflamatia conductului auditiv extern care poate cuprinde in anumite situatii si pavilionul auricular, si poate fi de cauza infectioasa, eczematiforma sau seboreica.
Activitatile recreative din timpul verii mai ales, precum inotul in bazine, piscine, in mare, sunt cea mai frecventa sursa de infectie a urechii externe.
In majoritatea cazurilor, otita externa este de natura infectioasa, agentii patogeni implicati in aparitia otitelor externe fiind reprezentati de catre bacterii (in special S. aureus) si fungi (Candida spp sau Aspergillus).
Factorii favorizanti ai otitelor externe sunt reprezentati de catre:
- Umiditatea crescuta (inot, hipersudoratie)
- Traumatisme locale cu aparitia solutiilor de continuitate tegumentara
- Diabetul zaharat, infectia HIV, boli cronice consumptive
- Imunodeficienta in urma tratamentelor prelungite pe baza de corticoizi, postchimioterapie sau radioterapie
- Scaderea secretiei cerumenului cu rol protector al conductului auditiv extern
- Retentia de detritusuri epidermice
- Afectiuni dermatologice cronice: acnee, psoriazis, eczema, dermatita seboreica.
Simptome otita externa
- Durere - durere lancinanta (senzatia de junghi in ureche) la nivelul conductului auditiv, initial intermitenta, apoi continua cu exacerbari nocturne si la tractiunea pavilionului auricular ori exercitare de presiune pe tragus
- Mancarime in interiorul urechii
- Senzatia de ureche infundata
- Inflamatia - inrosirea si umflarea urechii
- Secretiile purulente, pacientul poate observa scurgerea unui lichid din canalul urechii afectat de infectie
- Uneori poate aparea adenopatia satelita (marirea in volum a ganglionilor limfatici ca semn al prezentei unui infectii).
Infectiile micotice determina aparitia de dopuri miceliene inchise la culoare la nivelul conductului auditiv extern care sunt insotite de prurit local si durere.
Starile febrile insotite de frisoane sunt mai rar intalnite fiind specifice in otitele cu evolutie fulminanta la persoanele imunodeficiente.
Diagnostic otita externa
Diagnosticul otitei externe este stabilit de catre medicul specialist ORL pe baza anamnezei si a examenului clinic al pacientului.
- In anumite situatii este necesara efectuarea unei audiograme sau a unui examen videoendoscopic otic care permit vizualizarea in detaliu a urechii, pentru excluderea altor afectiuni cu simptomatologie clinica similara.
- Examenul bacteriologic si micotic al secretiilor otice reprezinta analize de laborator care sunt recomandate de medicul ORL-ist pentru stabilirea etiologiei infectioase ale otitei externe.
Call Center
Tratament otita externa
Formele usoare de otita externa sunt autolimitate (simptomele se remit spontan) si nu necesita tratament specific, fiind suficienta respectarea recomandarilor medicului de evitare a inotului si a utilizarii betisoarelor auriculare pentru igienizarea urechii externe.
Tratamentul medicamentos local al otitelor externe de cauza fungica si bacteriana se face cu ajutorul solutiilor auriculare cu antimicotice, antibiotice, cortizon si substante care modifica ph-ul local. Suplimentar pot fi administrate pe cale orala antialgice pentru suprimarea otalgiei si antiinflamatoare pentru reducerea inflamatiei conductului auditiv extern.
Antibioticele sistemice sunt administrate in cazul infectiilor canalului auditiv extern insotite de febra si alterarea starii generale a bolnavului in timp ce corticosteroizii orali sunt rezervati pacientilor cu afectiuni autoimune.
Cum prevenim „urechea inotatorului"?
Pentru a evita neplacerile cauzate de otita externa:
- Mentineti urechea uscata pe cat posibil, atat dupa inotul in bazin, cat si dupa o baie, utilizati prosop curat pentru a usca urechea. Permiteti apei sa se scurta din canalul urechii, inclinand pe rand capul in dreapta, stanga.
- Protejati urechile de contactul prelungit cu apa - folositi o casca de inot, dopuri de urechi pentru inot.
- Evitati introducerea obiectelor (betisoare, clestisori) in ureche pentru a curata urechea. Astfel de obiecte pot irita canalul urechii, pot inlatura stratul natural de protectie (cerumenul), favorizand aparitia infectiilor. Afla mai multe despre Dopul de cerumen (ceara) din urechi
- Mentineti o buna igiena a urechii – nu folositi produse de curatare agresive ori solutii de curatare in ureche. Acestea pot perturba echilibrul natural al urechii si pot irita pielea.
Daca ati avut otite externe recurente, prezentati unul ori mai multi dintre factorii de risc mentionati anterior sau in cazul in care exista defecte congenitale ale urechii (de exemplu canalul auditiv este prea ingust), discutati cu medicul dumneavoastra pentru a afla masuri suplimentare de prevenire si pentru a primi recomandari personalizate in functie de situatia dumneavoastra clinica.
Referinta:
- Ear Infections, Centers for Disease Control and Prevention
- Malignant external otitis, Cambridge University Press
- Malignant external otitis: Insights into pathogenesis, clinical manifestations, diagnosis, and therapy, Jennifer Rubin, Victor L.
- Swimming and Ear Infections, Centers for Disease Control and Prevention
- The changing face of malignant (necrotising) external otitis: clinical, radiological, and anatomic correlations, Jennifer Rubin Grandis, Barton F Branstetter, Victor L. Yu.
