Retentia de apa: din ce cauze apare si cum o putem combate

Retentia de apa presupune acumularea in exces a fluidelor la nivelul diferitelor compartimente sau cavitati fiziologice ale organismului. Retentia locala de apa afecteaza in mod frecvent compartimentul extracelular si se manifesta prin edeme la nivel periferic, des intalnite la persoanele de sex feminin aflate in perioada fertila si la gravide. Retentia de apa generalizata (edemul generalizat) apare mai frecvent in contextul carentelor nutritionale, afectiunilor cardiace si al celor renale.
Retentia de apa: din ce cauze apare si cum o putem combate

Cuprins

Apa in organism

Apa indeplineste o serie de functii complexe in organismul uman, fiind un constituent indispensabil materiei vii, datorita rolului sau de solvent al substantelor organice si anorganice. Apa reprezinta in acelasi timp mediul de desfasurare al proceselor de biosinteza si biodegradare caracteristice organismului uman si nu numai, asigurand mentinerea homeostaziei metabolice in conditii de variabilitate ale mediului extern.

Apa ajunge in organism in proportie majoritara de 2/3 pe cale orala, fiind ingerata ca atare, in timp ce restul de 1/3 provine din alimentatie. Pierderile zilnice de apa se realizeaza majoritar la nivel renal -1400 ml prin urina si tegumentar - 100 ml prin transpiratie, dar si la nivel digestiv - 100 ml la nivelul materiilor fecale si respirator - 700 ml evaporare prin respiratie. In anumite situatii, pierderea zilnica de apa este influentata de factori externi cum sunt temperaturile ridicate din timpul verii, de gradul de activitate fizica depus sau de anumite procese patologice care pot accelera sau diminua pierderile lichidiene, determinand aparitia starilor de deshidratare sau din contra, retentia de apa la nivelul organismului.

Continutul total de apa al organismului uman variaza intre 56-60%, aceasta proportie reprezentand 40-42 de l pentru un individ de 70 de kg. Distributia acestui volum de apa in organism se realizeaza la nivelul a doua compartimente cel intracelular si respectiv extracelular. La randul sau, compartimentul extracelular este compus din lichidul interstitial si plasma sangvina. Lichidul transcelular reprezinta o mica parte din volumul lichidian total al organismului care este distribuit la nivel sinovial (articular), peritoneal, pericardic, intraocular si cefalorahidian.

Din ce cauze apare retentia de apa

In conditii fiziologice, lichidul acumulat la nivelul compartimentului interstitial este drenat prin intermediul circulatiei limfatice, sistemul limfatic fiind complementar celui circulator, responsabil in acelasi timp de indepartarea deseurilor celulare. Retentia de apa se datoreaza in cele mai multe situatii, fluctuatiilor hormonale fiziologice care apar la persoanele de sex feminin aflate in perioada reproductiva, insa pot fi exacerbate de stilul de viata necorespunzator si dieta.

  • Majoritatea femeilor fertile acuza retentie de apa cu 2-5 zile inainte de menstruatie, manifestand edeme la nivelul mainilor si picioarelor care pot fi acompaniate de senzatia de greutate si disconfort care interfera cu desfasurarea activitatilor zilnice.
  • Deficitul de aport alimentar al vitaminei B1, consumul excesiv de sare alimentara, administrarea de anticonceptionale si perioada de sarcina reprezinta alti factori care favorizeaza retentia de apa in organism.
  • Afectiunile medicale care determina aparitia retentiei de apa in organism prin diferite mecanisme patologice sunt reprezentate de:

- Bolile hepatice

- Hipertiroidism sau hipotiroidism

- Insuficienta cardiac

- Edemul pulmonar

- Preeclampsia

- Afectiuni renale precum sindrom nefrotic, glomerulonefrite, insuficienta renala cronica.

Mecanismele patologice care determina retentia de apa sunt reprezentate de scaderea drenajului limfatic, cresterea presiunii hidrostatice la nivel venos si capilar, cresterea permeabilitatii capilare, retentia de sodiu in organism si cresterea presiunii osmotice la nivel tisular.

Menopauza si retentia de apa

Retentia de apa in menopauza este cauzata de scadere nivelurilor de progesteron din organism. Progesteronul este un hormon produs de catre ovare, placenta si glande suprarenale, cu rol in pregatirea endometrului pentru o eventuala sarcina, de sustinere a sarcinii obtinute si de contrabalansare a efectelor estrogenului.

In absenta progesteronului sintetizat de catre corpul galben, organismul sintetizeaza estrona, care determina impregnare estrogenica a femeilor aflate la menopauza si stimuleaza secretia de vasopresina si aldosteron implicate in retentia de apa.

Retentia de apa in sarcina

In timpul sarcinii, debitul cardiac al gravidei creste cu 30 pana la 50% pentru a suplini atat nevoile tisulare proprii, cat si pe cele ale fatului. Aceasta modificare fiziologica este una dintre cauzele care favorizeaza retentia de apa.

Obstructionarea intoarcerii venoase datorata uterului voluminos determina staza la nivelul membrelor inferioare prin compresia venelor iliace, cu extravazarea lichidului in spatiul extracelular si aparitia edemelor periferice. In primele zile postpartum insa, diureza crescuta asigura eliminarea retentiei hidrice din ultimele saptamani de sarcina, cu reducerea edemelor periferice.

Preeclampsia reprezinta o afectiune manifestata dupa saptamana 20 de sarcina, prin hipertensiune arteriala si proteinurie semnificativa, care netratata poate duce la complicatii grave atat pentru mama cat si pentru copil. Unul dintre simptomele frecvent intalnite la gravidele diagnosticate cu preeclampsie este reprezentat de edemul la nivelul fetei, al membrelor superioare si al celor inferioare. Unul dintre mecanismele implicate in aparitia retentiei de apa in cazul preeclampsiei este reprezentat de oligurie (frecventa urinara scazuta) secundara vasospasmului intrarenal, ce determina retentie de sodiu si apa la nivelul organismului.Retentia de apa in sarcina

Simptome si manifestari

Manifestarile clinice ale retentiei de apa variaza in conformitate cu severitatea acesteia fiind reprezentate in mod frecvent de:

  • Prezenta godeurilor persistente in urma comprimarii tesutului tegumentar infiltrat pe un plan osos dur
  • Piele stralucitoare, intinsa, subtire
  • Dificultati de respiratie
  • Edeme periferice la nivelul membrelor inferioare
  • Crestere ponderala brusca
  • Cefalee, flexibilitate articulara diminuata
  • Cresterea in volum a abdomenului (in cazul acumularii de lichid la nivel peritoneal).

Retentia de apa datorata hipertensiunii arteriale poate fi insotita de dispnee, durere precordiala si palpitatii, alaturi de o oboseala, tuse nocturna sau cefalee.

Hipertiroidismul poate determina acumulare de lichid in organism insotita de tulburari ale ritmului cardiac, nervozitate, tremor al extremitatilor, oboseala, intoleranta la caldura sau tranzit intestinal accelerat cu scadere ponderala. Hipotiroidismul se manifesta prin retentie de apa, parestezii, dereglari menstruale, infertilitate, mialgii, inapetenta, crestere ponderala, bradicardie. Retentia de apa intalnita in afectiunile renale poate fi insotita de simptomatologie urinara reprezentata de durere lombara, disurie, oligurie/polachiurie, hematurie, emisia de urini hipercrome (inchise la culoare) sau tulburi, oboseala, crampe musculare.

Cum combatem retentia de apa

Retentia de apa favorizata de fluctuatiile hormonale fiziologice la femeile de varsta reproductiva, poate fi prevenita prin aplicarea unor masuri de igiena alimentara care cuprind:

  • Limitatea aportului de sare alimentara
  • Administrarea suplimentelor alimentare pe baza de magneziu
  • Administrarea diureticelor de ansa la recomandarea medicului datorita interactiunilor medicamentoase cu antiinflamatoarele nesteroidiene care pot favoriza leziuni renale
  • Exercitiile fizice regulate si tehnicile de relaxare reprezentate de yoga, meditatie sau masaj pot atenua simptomatologia sindromului premenstrual care asociaza in mod frecvent retentie de apa la nivelul organismului.

Combaterea sedentarismului si a obezitatii prin intermediul unei diete alimentare care sa reducă aportul de sare ingerata ca atare sau continuta in alimente procesate, diminueaza retentia de apa si sare la ambele categorii de sexe.

Tratamentele specifice bolii care au declansat aparitia retentiei de apa se efectueaza in conformitate cu recomandarile medicului curant si se adreseaza pacientilor cu hipo sau hiperfunctie tiroidiana, boli cardiovasculare (insuficienta cardiaca si venoasa cronica, hipertensiune arteriala) si al celor cu afectiuni pulmonare congestive.

In perioada sarcinii, retentia de apa poate fi diminuata prin:

  • Limitarea aportului de sodiu
  • Evitarea consumului de alcool si tutun
  • Eliminarea mezelurilor si a branzeturilor sarate din alimentatie
  • Evitarea pe cat posibil a statului in picioare prelungit
  • Practicarea exercitiilor fizice usoare permise de catre medicul obstetrician stimuleaza reintoarcerea venoasa cu diminuarea edemelor periferice.

In cazul gravidelor cu preeclampsie, tratamentul este reprezentat de inducerea travaliului sau nastere prin cezariana in functie de varsta gestationala si de recomandarile medicului.

Data publicării 14.06.2022
Data ultimei actualizari 20.06.2022