Medicover
Cuprins
- Cauze si factori de risc scarlatina
- Simptome scarlatina
- Diagnostic scarlatina
- Tratamentul scarlatinei
- Cum prevenim raspandirea streptococului beta-hemolitic de grup A?
Cauze si factori de risc scarlatina
Scarlatina este determinata de infectia cu streptococul beta hemolitic de grup A (S. pyogenes) producator de toxina eritrogena (eritrotoxina).
Germenul se regaseste in conditii fiziologice la nivel tegumentar si poate determina infectii noninvazive de tipul faringo-amigdalitelor acute, impetigo si rash scarlatiniform.
In anumite conditii, germenul disemineaza prin intermediul circulatiei sangvine, determinand afectiuni de tipul sindromul socului toxic, fasceita necrozanta si septicemiei.
Scarlatina apare mai frecvent la copii decat la adulti, in special la grupa de varsta 5-15 ani. Scarlatina apare rar la copiii mai mici de 3 ani.
Adultii cei mai expusi sunt cei care au copii la gradinita, la scoala, si cei care au contacte sociale frecvente cu cei mici (educatori, invatatori, ingrijitori).
Simptome scarlatina
Dupa perioada de incubatie (2-5 zile de la contactul infectant), germenul se multiplica la nivelul portii de intrare reprezentata de catre oroforinge si determina inflamatia acuta locala (angina streptococica), eliberand toxina eritrogena cu aparitia rash-ului scarlatiniform, initial la nivelul toracelui anterior si posterior, apoi generalizat.
Eruptia tegumentara este mai pronuntata la nivelul axilelor, plicilor inghinale si ale coatelor, iar la nivelul fetei determina aspectul caracteristic de „obraji palmuiti”. Limba zmeurie apare in urma descuamarii straturilor superficiale ale mucoasei linguale care determina proeminenta papilelor gustative, iar dupa un interval de 10-12 zile, reepitelizarea locala ii confera o coloratie de rosu inchis cu aspect lucios „limba lacuita”.
Alte simptome care pot fi intalnite in evolutia scarlatinei sunt reprezentate de:
- Febra
- Frisoane
- Odinofagie
- Adenopatii laterocervicale
- Cefalee
- Greata
- Varsaturi.
In perioada de convalescenta apar descuamari tegumentare extinse care confera pielii un aspect „fainos” la nivelul toracelui, lobilor auriculari, gatului si fetei care pot dura pana la 2-3 saptamani dupa episodul acut de boala.
Diagnostic scarlatina
Diagnosticul scarlatinei este efectuat de catre medicul specialist pediatru pe baza informatiilor obtinute din anamneza parintilor si examenul clinic al copilului.
Confirmarea infectiei cu S. pyogenes se realizeaza cu ajutorul testelor rapide antigenice efectuate din exsudat faringian si a culturii din secretiile faringiene efectuate in cadrul departamentului de microbiologie.
Dezavantajul culturilor din exsudat faringian este acela ca eliberarea rezultatelor poate dura intre 1 si 3 zile, timp necesar cresterii si izolarii bacteriei patogene pe mediile speciale de insamantare.
Tratamentul scarlatinei
Tratamentul etiologic al scarlatinei are ca scop eradicarea infectiei cu S. pyogenes cu ajutorul antibioticelor, majoritatea streptococilor de grup A fiind sensibili la peniciline. In cazul pacientilor alergici la acest compus farmacologic sau in prezenta altor contraindicatii de administrare al acestui preparat se efectueaza antibiograma specifica tulpinii izolate din cultura exsudatului faringian pentru determinarea sensibilitatii la alte clase de antibiotice.
Scarlatina este o boala cu evolutie autolimitata (se remite spontan la 14 zile de la episodul acut), insa administrarea tratamentului antibiotic previne extinderea patogenului pe cale hematogena la nivelul altor organe si sisteme ale organismului, cu aparitia formelor complicate ale bolii si scurteaza perioada de evolutie simptomatica a bolii la copiii mici.
Terapia simptomatica include administrarea de antitermice si antiinflamatoare pentru reducerea sindromului febril si al durerii, aport hidric corespunzator si utilizarea nebulizatoarelor pentru reducerea iritatiei faringiene.
In cazul pacientului cu scarlatina este important consultul la medic si respectarea recomandarilor de tratament.
In cazuri rare, pot aparea unele complicatii precum:
- Abces periamigdalian (acumulare de puroi in spatiul dintre amigdala si pilierul faringian lateral)
- Ganglioni limfatici inflamati
- Infectii ale urechii, ale sinusurilor, infectii ale pielii
- Pneumonie
- Febra reumatica
- Glomerulonefrita post-streptococica
- Artrita.
Cum prevenim raspandirea streptococului beta-hemolitic de grup A?
Cea mai buna modalitate pentru a preveni raspandirea streptococului beta-hemolitic de grup A este igiena riguroasa:
- Spalatul mainilor frecvent cu apa si sapun, mai ales dupa folosirea toaletei, inainte de a manca si dupa ce ati intrat in contact cu o persoana bolnava.
- Curatarea si dezinfectarea suprafetelor frecvent atinse, cum ar fi robinetele, manerele usilor si telecomenzile, dar si jucariile copiilor.
- Acoperirea nasului si gurii atunci cand stranutati sau tusiti pentru a preveni raspandirea bacteriilor.
Referinte:
- Scarlet fever, Mayo Clinic
- Scarlet fever, NHS
- Scarlet Fever: All You Need to Know, Centers for Disease Control and Prevention (CDC)
- The etiology of scarlet fever, George F. Dick, Gladys Henry Dick
