Scabia (raie): Cauze, simptome, diagnostic si tratament

Scabia sau raia reprezinta una dintre cele mai intalnite patologii dermatologice, afectand aproximativ 200 milioane de persoane din intreaga lume, in special populatia tarilor aflate in curs de dezvoltare, care traieste in conditii de igiena precara.
Scabia (raie): Cauze, simptome, diagnostic si tratament

Populatia care prezinta risc crescut de a dezvolta aceasta afectiune este constituita din copii si varstnici, in special cei care traiesc in locuinte supraaglomerate ce favorizeaza transmiterea interumana a parazitului prin contact direct cu o persoana bolnava. Prevalenta scabiei este crescuta in cadrul populatiilor care traiesc in tari tropicale si afecteaza in mod egal ambele categorii de sexe.

In 2017 scabia a fost introdusa pe lista bolilor tropicale subadresate dupa o lunga perioada de documentare asupra comorbiditatilor asociate acestei afectiuni si asupra costurilor pe care le implica tratarea pacientilor care necesita spitalizare pentru tratarea formelor complicate de raie.

Cuprins

Scabie – cauze

Agentul etiologic al scabiei este reprezentat de un parazit denumit Sarcoptes scabiei varianta hominis. Acesta patrunde in profunzimea pielii, determinand aparitia mancarimilor intense si a leziunilor de grataj specifice, predispuse la suprainfectare bacteriana.

Transmiterea acestui parazit este favorizata de contactul interuman direct si contactul intim dintre bolnav si gazda sanatoasa, si se realizeaza cu usurinta in colectivitatile de copii din gradinite si scoli sau in conditii de supraaglomerare in spitale, azile de batrani, penitenciare, tabere de refugiati si adaposturi pentru persoane fara domiciliu.

Simptome scabie

Simptomul cardinal al scabiei este reprezentat de pruritul tegumentar intens care apare in timpul migrarii ectoparazitului in profunzimea pielii.

Leziunile provocate de raie sunt situate tipic la nivelul incheieturii mainilor, degetelor, in zona periombilicala, fesiera, perimamelonara la persoanele de sex feminin sau cea a organelor genitale. Scalpul este de regula afectat la sugari si copii mici si mai rar la adulti.

Modificarile tegumentare specifice scabiei sunt reprezentate de vezicule, pustule, noduli si leziuni de excoriatie.

Formele severe ale patologiei asociaza prezenta de cruste specifice de tip hiperkeratozic (piele ingrosata cu aspect solzos fara pilozitate). Crustele tegumentare asociate scabiei reprezinta o complicatie care apare in formele netratate de boala si prezinta risc de contagiozitate ridicat, fiind recunoscute dupa aspectul caracteristic de piele solzoasa.

Aceasta complicatie este mai frecvent intalnita la copii, varstnici, persoanele imunocompromise (transplantati aflati sub tratament imunosupresor, pacienti care urmeaza tratament cortisteroid sau care asociaza infectie HIV) sau cu dizabilitati.

Disconfortul determinat de prurit se manifesta mai ales pe timpul noptii si asociaza in mod constant o scadere a cantitatii si calitatii somnului pacientului, insotita de aparitia dificultatilor de concentrare pe timpul zilei si scaderea performantelor scolare/profesionale cu afectarea calitatii vietii pe termen lung.

Pruritul intens greu de tolerat determina scarpinat excesiv ce favorizeaza constituirea leziunilor de grataj cu risc crescut de suprainfectare bacteriana. Solutiile de continuitate generate la nivelul pielii prin scarpinat excesiv favorizeaza patrunderea in profunzime a germenilor comensali sau patogeni de la suprafata tegumentului, care genereaza patologii specifice de tipul impetigo, fasceita necrotizanta si in cazuri severe, stare septica.

In anumite situatii, infectiile generate de S. aureus si S.pyogenes pot declansa aparitia unui raspuns imun exacerbat cu generarea de anticorpi indreptati impotriva structurilor proprii ale organismului de tipul celor implicati in febra acuta reumatica si glomerulonefritele post streptococice. Aceste complicatii secundare ale scabiei sunt frecvent intalnite la populatia din zonele tropicale si subtropicale, in prezent fiind estimat faptul ca aproximativ 40% dintre cazurile de impetigo sunt secundare unei infestari cu sarcoptul scabiei.

In afara manifestarilor clinice enumerate, scabia prezinta un puternic impact psihologic, social si economic, afectand calitatea vietii pacientului prin absenteismul scolar/profesional, dar si prin tendinta de autoizolare si depreciere de sine.

Tipuri de scabie

Din punct de vedere al evolutiei clinice, scabia poate fi divizata in urmatoarele categorii:

  • Forma normoergica:
  • Clasica - recunoscuta prin prezenta santului acarian, veziculelor perlate, papulo veziculelor pruriginoase, leziunilor de grataj și a placilor urticariene.
  • Incognita - manifestare atipica a scabiei cu distributie modificata a leziunilor pe suprafata corpului, intalnita mai frecvent la persoanele care se afla sub tratament corticosteroid.
  • Atenuata - intalnita mai ales la pacientii cu igiena corporala riguroasa se manifesta prin prurigo intens si asociaza leziuni cutanate minime.
  • Forma hiperergica este reprezentata de scabia nodulara si este intalnita la persoanele care asociaza evolutie indelungata a bolii sau dupa aplicare de topice corticoide. Aceasta forma de scabie se manifesta prin aparitia de noduli de culoare rosie cu aspect infiltrat, acoperiti de cruste hematice post grataj.
  • Forma hipoanergica:
  • Scabia norvegiana intalnita la persoanele multitarate (care asociaza multiple patologii) sau la cele imunocompromise, dar si in cazul celor tratate in mod eronat cu dermato-corticoizi.
  • Scabia persoanelor cu sistem imun competent sau al celor care traiesc in zone endemice de Sarcoptes scabiei asociaza existenta unui numar limitat de ectoparaziti ce determina manifestari clinice minime cu evolutie autolimitata si posibilitate de vindecare spontana.

Diagnostic scabie

Diagnosticul de scabie este stabilit de catre medicul specialist dermatolog prin intermediul anamnezei si al examenului clinic amanuntit al pacientului.

Confirmarea diagnosticului de scabie presupune identificarea ectoparazitului (forma adulta sau imatura) ce determina aceasta afectiune, a oualor ori a excrementelor acestuia si implica prelevarea de tesut tegumentar in vederea analizarii in detaliu la microscop.

Dermoscopia sau microscopia epiluminiscenta constituie metode non invazive (nu implica recoltarea de tesut tegumentar pentru examinare) utilizate frecvent in practica dermatologica pentru identificarea infestarii cu sarcoptul scabiei.

Videodermatoscopia utilizeaza o camera de luat vederi conectata la un computer, cu ajutorul careia se pot obtine imagini de inalta rezolutie in scopul identificarii parazitului la nivel tegumentar.

Tratament scabie

Dupa confirmarea diagnosticului de scabie, tratamentul trebuie initiat atat pentru pacient, cat si pentru contactii care locuiesc in acelasi domiciliu cu acesta, pentru a asigura eradicarea eficienta a parazitului si prevenirea reinfestarilor ulterioare in cadrul aceleiasi familii.

Prima linie de tratament in cazul pacientilor cu scabie implica utilizarea de topice (creme sau lotiuni) in timp ce medicatia orala este rezervata cazurilor de infestare masiva cu Sarcoptes scabiei dificil de tratat.

  • Ivermectina administrata oral prezinta eficacitate datorita capacitatii acesteia de a distruge paraziti in forma adulta, insa nu poate fi administrata pe durata sarcinii sau in timpul alaptarii.

In cazul copiilor, ivermectina poate fi administrata numai daca greutatea acestora depaseste 15 kg, insa exista studii care sustin ca acest scabicid poate fi prescris in siguranta incepand de la varsta de 1 luna a sugarului.

Scabicidul actioneaza asupra sistemului nervos si muscular al parazitului si prezinta activitate numai asupra formelor mature ale acestuia, capabile sa se deplaseze (larva, nimfa si adult), insa nu poate distruge ouale de Sarcoptes scabiei.

  • Tratamentul formelor complicate de scabie care asociaza suprainfectie bacteriana include in majoritatea cazurilor administrare de antibioterapice, in conformitate cu sensibilitatea germenului patogen caruia ii sunt adresate.
  • Scabia cu crusta necesita administrare de tratament oral cu scabicide, alaturi de care se recomanda aplicarea repetata de topice keratolitice cu permetrina.

In general, simptomatologia datorata infestarii cu Sarcoptes scabiei se remite in 2-4 saptamani de la initierea tratamentului topic si scabicid, iar evolutia pacientului este favorabila pe termen lung. Bolnavii multitarati, cei imunodeprimati, copii si varstnicii care prezinta forme complicate de raie pot necesita o perioada mai lunga de recuperare, mai ales cand sunt asociate suprainfectii bacteriene cu S.aureus sau S,pyogenes.

Posibile complicatii ale scabiei

Principalele complicatii ale scabiei sunt reprezentate de suprainfectia bacteriana a leziunilor de la nivel tegumentar cu germeni patogeni de tipul:

  • Streptococcus pyogenes (streptococul beta hemolitic de grup A)
  • Staphylococcus aureus.

Aceste bacterii se pot disemina pe cale sangvina, determinand nefrita, febra acuta reumatica sau stari septice cu prognostic rezervat.

 

Principala masura de preventie a raspandirii ectoparazitului consta in izolarea pacientului care prezinta simptome specifice scabiei, pana la vindecarea completa a acestuia. Suplimentar, se recomanda igienizarea riguroasa a lenjeriei de pat, a obiectelor de vestimentatie ale pacientului si aerisirea regulata a incaperilor pentru a diminua riscul de transmitere a parazitului la ceilalti membrii ai familiei.

 

Referinte:

Data publicării 11.07.2023