Medicover
Cuprins
- Ce reprezinta vitiligo
- Care sunt cauzele vitiligo ului
- Care sunt manifestarile vitiligo ului
- Diagnosticul de vitiligo
- Tratamentul vitiligo ului
Ce reprezinta vitiligo
Vitiligo reprezinta o boală autoimună manifestata prin decolorarea pielii, a mucoselor si pilozitatii corporale, dar si a irisului. Afectiunea poate fi prezenta la toate categoriile de varsta si rasa, insa este mai frecvent diagnosticata la persoanele cu varsta cuprinsa intre 10 si 30 de ani si la populatia cu piele inchisa la culoare. In prezent se estimeaza ca numarul total al indivizilor afectati de vitiligo este situat intre 0.5-2% din populatia globului, severitatea acestei patologii fiind direct proportionala cu gradul de discoloratie cutanat.
In afara gradului de extindere al petelor hipopigmentare, localizarea acestora la nivelul pielii, mucoaselor si fanerelor si rapiditatea de evolutie a modificarilor, constituie principalele criterii de stadializare a vitiligo ului care orienteaza managementul terapeutic al acestei patologii.
Investigatiile imunohistochimice efectuate pentru diagnosticarea vitiligo ului demonstreaza existenta unui numar redus al melanocitelor la nivelul straturilor bazale ale pielii, alaturi de o cantitate importanta de limfocite de tip T situate perilezional (marginile care delimiteaza petele hipopigmentare), fapt care atesta implicarea unui mecansim patologic de tip autoimun in aparitia acestei patologii.
In anumite tari ale lumii, leziunile hipopigmentare ale persoanelor cu vitiligo sunt atribuite in mod eronat conform credintelor populare leprei si determina stigmatizarea sociala a acestei categorii de bolnavi. Pacientii cu vitiligo asociaza in mod frecvent depresie si anxietate datorate discriminarii sociale care le ingreuneaza calitatea vietii cotidiene prin cresterea ratei de abandon scolar si a somajului.
Care sunt cauzele vitiligo ului
Depigmentarea se datoreaza distructiei autoimune a melanocitelor, celule tegumentare responsabile de productia melaninei care confera culoarea pielii, a pilozitatii corporale si irisului.
Mecanismele patologice implicate in aparitia vitiligo ului sunt reprezentate de stresul oxidativ de la nivelul melanocitelor si celulele prezentatoare de antigen care stimuleaza raspunsul generat de limfocitele T, cu distructia suplimentara a melanocitelor.
Stresul oxidativ reprezinta totalitatea reactiilor chimice intracelulare care implica participarea de radicali liberi ai oxigenului care rezulta in urma diferitelor procese fiziologice si patologice sub actiunea factorilor de stres (poluare, expunerea la radiatii UV, fenoli). Raspunsul imun exacerbat generat de actiunea limfocitelor T, determina distructia celulelor sanatoase proprii organismului reprezentate in cazul persoanelor cu vitiligo de melanocite, favorizand aparitia decoloratiei tegumentare.
In anumite situatii, vitiligo este asociat hiperfunctiei tiroidiene (hipertiroidismului) insa nu toate persoanele care prezinta decoloratie tegumentara prezinta afectare tiroidiana.
Factorii de risc care favorizeaza aparitia vitiligo ului sunt reprezentati de catre: istoricul medical de boli autoimune (scleroza multipla, lupus, diabet de tip I), melanom sau limfom non Hodgkin, arsuri solare, expunerea la chimicale industriale si determinismul genetic la persoanele cu antecedente familiale de vitiligo. Studiile genetice desfasurate la pacientii cu vitiligo demonstreaza faptul ca aproximativ 15-20% din numarul total al bolnavilor diagnosticati cu aceasta patologie prezinta cel putin o ruda de gradul intai cu hipopigmentare tegumentara de cauza autoimuna.
Care sunt manifestarile vitiligo ului
In stadiile incipiente de evolutiei, vitiligo se manifesta prin aparitia petelor de culoare alba la nivelul fetei si al membrelor insa cu timpul, modificarile pot afecta mucoasa orala (interiorul gurii), irisul si organele genitale. Afectiunea poate cuprinde si pilozitatea corporala determinand aparitia firelor de par albe la nivelul scalpului, genelor si sprancenelor.
Vitiligo se manifesta prin aparitia unei decolorari tegumentare progresive, initial petele depigmentate fiind palide, inconjurate de tegument indemn. Vascularizatia subcutanata poate influenta gradul de decolorare al pielii, conferind tegumentului o tenta rozalie. Odata cu progresia afectiunii, marginile petelor depigmentate pot deveni netede sau neregulate, delimitate de tesut eritematos si edematos, care prezinta tendinta de hiperpigmentare. Vitiligo nu determina uscaciune tegumentara insa in anumite situatii poate evolua cu aparitia pruritului ocazional la nivel lezional.
Exista mai multe tipuri de vitiligo in functie de localizarea si evolutia clinica a leziunilor hipopigmentare:
- Universal: manifestat prin aparitia petelor albe pe toata suprafata corpului;
- Generalizat: petele depigmentate progreseaza similar sau sunt simetrice de o parte si de alta a corpului;
- Segmentar: se manifesta de obicei la copii si determina aparitia decolorarii pielii pe zone restranse ale tegumentului;
- Focal: se limiteaza la decolorare tegumentara restransa la cateva zone anatomice;
- Acrofacial: zonele afectate sunt situate la nivelul membrelor superioare si inferioare, perioral, al nasului si ochilor (iris si/sau gene si/sau sprancene).
Deficitul de melanina predispune pacientii cu vitiligo la aparitia eritemului solar chiar si in cazul expunerilor limitate la radiatii UVA/UVB. Afectarea oculara se manifesta prin inflamatia irisului si/sau uveita in urma expunerii la lumina solara care in timp, duce la pierderea acuitatii vizuale.
Diagnosticul de vitiligo
Diagnosticul se stabileste de catre medicul dermatolog pe baza informatiilor dobandite in urma efectuarii anamnezei pacientului si al examenului clinic al modificarilor de la nivelul pielii, cu ajutorul unei lampi cu ultraviolete. Investigatiile paraclinice utilizate pentru stabilirea diagnosticului de vitiligo sunt reprezentate de biopsia pielii afectate si analize de laborator specifice patologiilor sistemului imunitar reprezentate de anticorpii antinucleari si anticorpii anti tireoperoxidaza.
Tratamentul vitiligo ului
In prezent nu exista optiuni terapeutice pentru vindecarea afectiunii, metodele de tratament utilizate avand ca scop incetinirea proceselor de distructie autoimuna melanocitara cu ajutorul topicelor corticosteroide, terapiei UV si anumitor tipuri de interventii de chirurgie estetica.
Rezultatele in urma aplicarii unguentelor pe baza de corticosteroizi sunt vizibile dupa o perioada de timp de cateva luni, aceasta metoda de tratament prezentand anumite efecte secundare nedorite cum ar fi subtierea pielii care dobandeste aspect uscat si fragil de “foaie de hartie”.
Dermatocorticoizii super potenti pot fi asociati cu anumite substante potentatoare de tipul inhibitorilor topici de calcineurina si derivati de vitamina D, aceste scheme de tratament fiind indicate in special persoanelor cu ten inchis la culoare. Anumite unguente pe baza de corticosteroizi nu trebuie utilizate la nivelul tenului datorita riscului de aparitie al efectelor adverse nedorite.
Incetinirea evolutiei petelor hipopigmentare, ameliorarea aspectului general al pielii si prevenirea complicatiilor pacientilor cu vitiligo se realizeaza prin:
- Utilizarea produselor de make up cu filtre UV special destinate persoanelor afectate de vitiligo;
- Fototerapie cu ultraviolete A si ultraviolete B; acest tip de tratament stimuleaza sinteza melanocitara, inhiba dezvoltarea limfocitelor de tip T si suprima activitatea inflamatorie a anumitor tipuri de citokine; terapia cu ultraviolete prezinta rezultate maxime atunci cand este aplicata la nivelul tenului, insa efectul poate fi temporar, aproximativ jumatate dintre pacientii cu vitiligo tratati prin aceasta metoda necesitand repetarea procedurii la interval de maxim 1 an de la ultima sedinta efectuata;
- Depigmentarea tegumentului sanatos cu ajutorul unor creme speciale pentru obtinerea unei coloratii tegumentare uniforme; aceasta forma de tratament este rezervata pacientilor cu hipopigmentare extinsa datorata vitiligo ului, care prezinta zone restranse de coloratie naturala a pielii; procesul de depigmentare este unul laborios si se poate extinde pe o durata de timp cuprinsa intre 1 si 4 ani;
- Micropigmentare: procedura de micropigmentare reprezinta o tehnica utilizata pentru tratarea zonelor depigmentate ale pacientilor cu vitiligo, mai ales la persoanele cu manifestare acrofaciala a bolii.
Aplicarea cremelor cu factor de protectie solara inalta chiar si in cazul expunerii limitate la radiatii UV, adoptarea unei vestimentatii adecvate care sa protejeze pielea si purtarea ochelarilor de soare reprezinta metode de preventie ale complicatiilor vitiligo ului, aplicate cu succes la persoanele care sufera de aceasta afectiune. Evitarea tatuarii permanente a pielii reprezinta o alta modalitate de preventie a decolorarii tegumentare specifice pentru vitiligo, aceasta procedura invaziva favorizand uneori aparitia fenomenului Koebner (extinderea petelor hipopigmentare apar la nivelul tatuajului dupa aproximativ 10-14 zile).
Tratamentul chirurgical al pacientilor afectati de vitiligo refractar de tip stabil (leziunile nu au prezentat extindere in ultimele 6 luni) implica utilizarea grefelor de tesut (transplant de piele) sau grefelor celulare (transplant de celule).
Culturile de melanocite sunt costisitoare, dificil de obtinut in laborator si consumatoare de timp astfel incat sunt mai putin utilizate in practica chirurgicala curenta adresata tratarii pacientilor cu vitiligo refractar. Un alt aspect important de care trebuie tinut cont in cazul transplantului de melanocite este reprezentat de riscul pe termen lung de aparitie al melanomului malign (cancer de piele) la nivelul zonelor tegumentare la nivelul carora au fost aplicate grefe celulare.
Acest tip de tratament invaziv este rezervat pacientilor cu vitiligo in cazul carora nu se obtin rezultate satisfacatoare dupa aplicarea metodelor conventionale de tratament. Utilizarea de grefe tisulare sau mini grefe prelevate din regiuni tegumentare cu pigmentatie normala nu este recomandata la copii si la adultii care prezinta tendinta de cicatrizare anormala (datorita riscului de constituire al cicatricilor hipertrofice sau cheloide inestetice).
Principalele dezavantaje ale tratamentului chirurgical adresat pacientilor cu vitiligo sunt reprezentate de riscul de aparitie al infectiilor al zonelor grefate sau al celor donatoare (locul de unde a fost prelevat grefonul transplantat) sau modificari de textura ale pielii: pigmentare insuficienta, hiperpigmentare, halou perigraft, cicatrice cu margini hipertrofiate, aparitia de riduri la nivelul tesutulu transplantat, pierdere partiala a grefei.
Afla mai multe:
