Ce este si cum ne gasim fericirea?

Cuprins

• Ce este fericirea?
• Influenta factorilor biologici si genetici asupra fericirii
• Influenta asteptarilor sociale asupra fericirii individuale
• Ce ne face fericiti?
• Ce putem face pentru a fi mai fericiti?

Ce este fericirea?

In filosofie, fericirea a fost definita ca o stare de spirit, respectiv ca o viata ce decurge bine, armonios. Filozofii au facut distinctia intre cele doua conceptii:

• Fericirea = hedonism - cautarea placerii si absenta durerii
• Fericirea = eudaimonia - implinirea, atitudinea favorabila fata de propria viata.

O a treia teorie pune accent pe perspectiva starii emotionale si, in loc sa identifice fericirea cu experientele placute, aceasta sustine ca fericirea se refera la starea emotionala a omului in ansamblul ei sau ceea ce numim „bunastare emotionala.” Potrivit acestei paradigme, fericirea se apropie mai mult de opusul depresiei sau al anxietatii, conditii psihologice largi, ce afecteaza semnificativ starea generala de bine a individului si capacitatea sa de a experimenta satisfactie, liniste si implinire in viata de zi cu zi.

Influenta factorilor biologici si genetici asupra fericirii

In paradigma mai cuprinzatoare a fericirii ca stare emotionala si bunastare psihologica, este bine de subliniat faptul ca unii oameni pot experimenta fericirea mai usor multumita influentei unor factori biologici si genetici.
Pe langa orice conditie exterioara si atitudinea fata de viata (eudaimonia), fericirea poate fi influentata si de factori „intrinseci” biologici sau genetici:

• Predispozitia genetica - anumite variatii genetice influenteaza nivelurile de neurotransmitatori (dopamina, serotonina sau oxitocina), ceea ce poate face ca unele persoane sa fie mai predispuse la stari pozitive sau la rezilienta emotionala;
• Reglarea chimica a creierului – persoanele care prezinta niveluri mai echilibrate ale neurotransmitatorilor implicati in recompensa si motivare pot simti mai usor placerea si satisfactia;
• Personalitate – unele trasaturi de caracter, spre exemplu optimismul, firea deschisa catre dialog sau capacitatea de a gestiona stresul contribuie la o perceptie mai favorabila asupra vietii si la o stare de bine.

In privinta personalitatii si temperamentului unui om, trebuie mentionat faptul ca personalitatea reprezinta in fapt un cumul complex de factori biologici, genetici, culturali, sociali (factori de mediu in general) si factori existentiali, adica experientele pe care persoana le traieste si care sunt unice. Avand in vedere interactiunea atator factori si conditii care ne pot influenta capacitatea de a ne pune viata intr-o lumina favorabila, se poate spune ca fericirea reprezinta, la randul ei, rezultatul unui echilibru intre predispozitiile noastre genetice, experientele traite si atitudinea noastra fata de viata, reflectand atat starea emotionala, cat si satisfactia generala si sensul pe care il acordam existentei noastre.

Influenta asteptarilor sociale asupra fericirii individuale

Epoca in care traim si cultura aferenta acesteia influenteaza fericirea indivizilor din societate. Normele si valorile culturale, asteptarile pe care societatea le are de la noi la anumite varste, modelele promovate de mass media si retelele sociale, idealuri de viata si perceptia fericirii, toate acestea contribuie la fericirea/ nefericirea individuala in felurite moduri.

• Autorealizarea este puternic inradacinata in culturile occidentale, sunt promovate modele de succes, persoane care au razbit in ciuda unor conditii potrivnice, fiind valorificate imagini ale oamenilor care isi propun si reusesc; autorealizarea este frecvent asociata cu realizarile personale, cu recunoasterea sociala sau posibilitatile financiare crescute. In alte culturi, spre exemplu cea asiatica, individualismul nu este atat de pregnant, fericirea putand fi, mai degraba, asociata nu realizarii de sine, ci armoniei sociale, relatiilor de familie si din comunitati;
• Asteptarile celorlalti dicteaza cumva ceea ce e acceptat si dorit din punct de vedere social, ce emotii sunt firesti, dar si cum sa ne raportam la ele. Spre exemplu, pentru multi este dificil de inteles de ce apare depresia daca „nu iti lipseste nimic”, in sensul de - nu ai o patologie vizibila, ai unde sa locuiesti, ai un partener, un copil, o masina si concediu anual in alta tara, deci de ce nu esti fericit? Asteptarile sociale si culturale pot amplifica nemultumirea si comparatia constanta, facand ca oamenii sa se simta si mai nefericiti decat ar fi in realitate.
• Reperele si persoanele cu vizibilitate din mass media si de pe retelele sociale exercita o presiune de a atribui fericirea persoanelor puternice, cu resurse financiare, frumoase, care se arata in locuinte moderne si spatioase, cu masini scumpe, in peisaje exotice. In lipsa acestor atribute, fiind greu de imaginat fericirea, „cum sa fii fericit daca nu ai bani?”.
• Societatile de consum unde in lipsa resurselor finaciare etalate in public sub forma de achizitii, fericirea este adesea perceputa ca inaccesibila ori incompleta, chiar daca experiente simple, relatii apropiate cu oamenii dragi si satisfactii cotidiene ar putea aduce bucurie reala. Desi banii au un rol important in existenta indivizilor, fiind mijlocul prin care accesam oportunitati si traim experiente implinitoare (hobby-uri, calatorii etc), mai multe studii par sa indice ca odata atinsa libertatea financiara (nevoile de baza satisfacute si stresul financiar eliminat), mai multi bani nu cresc si gradul de fericire. Deci, nu esti mai fericit cu cat esti mai bogat.

Ce ne face fericiti?

Un studiu al British Household Panel Survey a scos la iveala cateva constatari surprinzatoare incercand sa afle ce ne face fericiti: sa obtinem ceea ce ne dorim (drumul) sau sa avem ceea ce ne dorim (destinatia)? Si potrivit acestuia, in mod paradoxal, nu atingerea tintei ne aduce mai multa fericire, ci parcursul, drumul pe care il avem de facut pentru a obtine ceea ce ne-am propus. Spre exemplu:

• Inceperea unui noi relatii ne face mai fericiti decat casatoria
• Obtinerea unui loc nou de munca aduce o fericire mai mare decat statutul de angajat al companiei respective
• Obtinerea sarcinii, de asemenea, ne face mai fericiti decat rolul de parinte in sine.

In concluzie, evenimentele dinamice pozitive ne fac mai fericiti, caci odata ce ne obisnuim cu o noua situatie (casatoria, noul loc de munca, copilul), entuziasmul initial se estompeaza.

Un alt studiu desfasurat pe parcursul mai multor ani (1983 si 2003), pe 4.739 de persoane a vizat intrebarea: depinde fericirea noastra de fericirea celor din jurul nostru? Conform rezultatelor studiului, raspunsul este da, persoanele care sunt inconjurate de oameni fericiti au sanse mai mari sa fie fericite.

Alt studiu din 2019, in Coreea de Sub, a pus in evidenta faptul ca cei care tind sa prioritizeze spiritualitatea (cautarea sensului si scopului in viata) sunt si cei mai fericiti, fiind urmati de persoanele care apreciaza relatiile interpersonale (familie, vecini, prieteni). La popul opus, cel mai putin fericite s-au situat persoanele inclinate sa acorde mai mare importanta realizarilor externe: bani, educatie, munca.

Intr-un studiu efectuat, de data aceasta in Australia, pe 300 de adulti tineri, s-a demonstrat ca amintirile despre rezolvarea unor probleme din trecut si gasirea solutiilor potrivite in momente cheie determina diminuarea emotiilor negative si stimularea emotiilor pozitive. Astfel, reusite din trecut par sa influenteze bunastarea din prezent pentru ca:

• Creste sentimenul de competenta, intarind increderea in sine
• Activeaza sentimentul de control asupra propriei vieti, „sta in puterea mea sa fac asta!”.

In acest context, stima de sine si autocontrolul sunt instrumente indispensabile in cultivarea fericirii.

Ce putem face pentru a fi mai fericiti?

Fericirea este un fenomen complex, fericirea este unica si subiectiva, iar uneori iese complet din controlul nostru (afectiuni grave, doliu, calamitati naturale si alte evenimente negative majore), insa in ciuda acestor atribute, starea de spirit poate fi optimizata prin gesturi mici si obiceiuri bune:

• Activitate fizica regulata, cand ne miscam, corpul elibereaza „hormoni ai fericirii”, care reduc stresul si anxietatea, afla mai multe despre cum sportul este si o investitie in sanatatea creierului; chiar daca ne mobilizam mai greu sau pur si simplu nu avem chef, putem sa ne propunem sa facem miscare doar 5-10 minute, deoarece, adesea, odata ce am inceput, continuam, iar acest mic succes ne intareste stima de sine si motivatia pentru viitoarele „antrenamente”;
• Practicarea recunostintei, cand reflectam asupra lucrurilor pentru care suntem recunoscatori (un acoperis deasupra capului, un bun prieten, o excursie reusita, animalul de companie) asta ne poate creste starea de bine si, totodata, combate stresul;
• Zambetul, simplul gest de a zambi creste efectiv sentimentul de fericire. Cum? Muschii implicati in zambet transmit semnale creierului care stimuleaza eliberarea de endorfine si serotonina, hormonii bunei dispozitii si ai fericirii;
• Respiratia, poate parea banal, caci la urma urmei avem nevoie de respiratie ca sa traim, modul in care respiram influenteaza direct starea noastra emotionala. Respiratia profunda si constienta ajuta la reducerea nivelului de cortizol, hormon al stresului, stimuland relaxarea. Practicarea unor exercitii simple de respiratie, chiar 2-5 minute pe zi, ne calmeaza, induc o stare de bine si imbunatateste concetrarea;
• Mindfullness-ul, concetrarea pe prezent in sensul de activitate curenta, pe gandurile, senzatiile si emotiile din acel moment, fara a emite judecati de valoare; ajuta la reducerea anxietatii si a stresului, crescand sentimentul de liniste interioara. Exista multiple tehnici si exercitii de mindfulness, insa in general, practica presupune concentrarea pe stimulii senzoriali - vizuali, auditivi, olfactivi, tactili ori gustativi, „aici” si „acum”, fara a ne lasa purtati de alte ganduri si emotii spre trecut ori viitor.

Din multitudinea de perspective, studii si paradigme, se poate conchide ca fericirea nu are o reteta universala, aplicabila in orice situatie si oricarui individ. Fericirea este despre dezvoltarea personala, despre efort si lucrul cu tine, despre intelegerea factorilor (biologici, sociali, culturali), a propriilor valori, experiente de viata si maniera in care ne raportam la ele. Fericirea este si despre a sesiza circumstantele exterioare care nu stau in puterea si controlul nostru, despre recunostinta, momente autentice si cultivarea unui prezent cu sens, cu echilibru.

Referinte:

• Happiness, Stanford Encyclopedia of Philosophy
• Happiness: Also Known as “Life Satisfaction” and “Subjective Well-Being”
• How to Find Happiness in Your Life, Verywell Mind