Cele mai frecvente tulburări anxioase și cum le gestionăm

Neliniște, îngrijorare, agitație, respirație accelerată, disconfort în zona abdominală, transpirație, sentimentul că o catastrofă sau o boală este iminentă, toate acestea sunt simptome ale tulburărilor anxioase.
Fundamental, anxietatea are un rol important pentru supraviețuire, ea pregătește organismul pentru reacțiile de luptă sau de fugă necesare în cazul unui pericol. De asemenea, în doze moderate, ea ajută la a identifica potențiale probleme din viitor și, în consecință, la a acționa în direcția împiedicării apariței acestora. Este demonstrat științific (Curba lui Yerkes și Dodson) că un anumit nivel de anxietate crește abilitatea de a performa, însă un nivel prea ridicat de anxietate inhibă această abilitate, acționând asemenea unui obstacol. De aceea, angoasa nu este în sine negativă, însă tulburările anxioase prezintă necesitatea de a apela la ajutor specializat.
Tulburările anxioase diferă de angoasă firească prin persistența pe o perioada de 6 luni și prin modalitățile în care perturbă viața persoanei afectate, interferând fie cu performanță la locul de muncă, fie cu menținerea unor relațîi sociale satisfăcătoare, fie cu armonia în viață de cuplu și chiar cu toate aceste aspecte la un loc. În cadrul tulburărilor anxioase, persoană se află în permanentă într-o stare de alertă, dar fără un obiect precis. Astfel, organismul este mereu pregătit să se apere, fără să știe de fapt care sunt pericolele. Este lesne de înțeles cum o astfel de situație perpetuată pe parcursul mai multor luni poate conduce la epuizare psihică și fizică.

Tulburările anxioase sunt caracterizate printr-o ruminație aproape permanentă, asemenea unei spirale a gândurilor care nu se finalizează cu o soluție. Persoana se concentrează atât de mult pe gânduri, pe detalii, pe posibilități de a i se întâmpla ceva rău, încât devine foarte dificil pentru ea să mai poată vedea imaginea de ansamblu, să se raporteze la realitatea cotidiană a vieții sale.

În categoria tulburărilor anxioase sunt incluse: tulburarea de panică, fobia specifică, anxietatea socială, tulburarea obsesiv-compulsivă, stresul posttraumatic și anxietatea generalizată.

Tulburarea de panica

Panica se manifestă prin atacuri de panică inopinate și prin teama ulterioară de a nu avea alte atacuri sau teamă de implicațiile atacului de panică asupra sănătății. De asemenea, este însoțită de schimbări semnificative în ceea ce privește comportamentul. Persoanele care suferă de tulburare de panică se tem fie că vor muri, fie că vor înnebuni în urmă atacului de panică. Aceste temeri sunt explicabile prin simptomatologia atacului de panică, care include: palpitații, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac; transpirație; tremor sau trepidație; senzații de scurtare a respirației sau de strangulare; senzație de sufocare; durere sau disconfort precordial; greață sau detresă abdominală; senzație de amețeală, dezechilibru, vertij sau leșin; derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detașare de sine însuși); parestezii (senzații de amorțeală sau de furnicături); frisoane sau valuri de căldură.
 
Netratată, panica poate ajunge să restrângă foarte mult aria de activități pe care persoana le poate desfășura, fapt ce determină scăderea stimei de sine și nemulțumire permanentă. Ea poate determina alte probleme precum apariția depresiei ori consumul de alcool sau de droguri. Începerea tratamentului (medicație, psihoterapie sau ambele) la începutul apariției acestei tulburări, poate preveni instalarea agorafobiei și tulburărilor asociate. Însă dacă persoana este deja în depresie sau consumă alcool ori substanțe în momentul în care începe tratamentul, aceste condiții asociate trebuie abordate separat.

Fobia specifica

Fobia specifică reprezintă frica accentuată, irațională de un anumit obiect, o anumită ființă sau o anumită circumstanță. În marea parte a cazurilor, obiectul fobiei reprezintă ceva care a reprezentat în realitate un pericol pentru specia umană. Exemple frecvente de asemenea fobii sunt: teamă de păianjeni (arahnofobia), teamă de spații închise și înguste (claustrofobia), teamă de înălțimi, teamă de apă, teamă de câini, teamă de sânge, teamă de a zbura cu avionul etc.
 
Persoanele cu fobie specifică pot să nu apeleze niciodată la ajutor, în cazul în care obiectul fobiei lor este ușor de evitat, iar evitarea lui nu le afectează calitatea vieții și activitățile cotidiene. În unele cazuri însă, evitarea obiectului ce determină panica nu este suficientă, atacul de panică putând să apară chiar și atunci când persoana se gândește ori vede o poză sau o emisiune cu lucrul/situația de care se teme.

Anxietatea sociala

Fobia socială sau anxietatea socială este teama de anumite contexte sociale. Ea poate lua o formă specifică, teamă de o situație ce presupune expunere publică (ex: vorbitul în public, mâncatul în public) sau poate fi generalizată, persoană temându-se de orice situație în care are de interacționat cu alte persoane, excepție făcând membrii familiei.
 
Teama fundamentală care stă în spatele acestei fobii este teama de judecata celorlalți. Este vorba de teama persoanei de a nu se descurca în situația respectivă și de a fi etichetată în mod negativ de către ceilalți.
 
În ciuda faptului că persoana recunoaște că frica sa este irațională, ea continuă să manifeste simptomele anxietății (transpirație, nod în gât, ticuri, bâlbâială) înaintea și în timpul unei situații ce solicită rolul de actor social.

Tulburarea obsesiv-compulsiva

Oamenii care suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă au gânduri care îi îngrijorează și pe care încearcă să le controleze cu ajutorul unor ritualuri. De exemplu, dacă o persoană se teme de microbi se va spală foarte des pe mâini, încercând în felul acesta să prevină apariția unei boli. Dacă o persoană se teme de hoți, va verifică de foarte multe ori dacă a încuiat ușa înainte să plece de acasă. Se poate întâmplă chiar că o persoană să dezvolte ritualuri care, spre deosebire de exemplele anterioare, nu sunt în legătură directă cu situația temută. Astfel, pentru a avea succes la examen o persoană atinge toate plantele care îi ies în cale de la plecarea de acasă până la ajungerea în sala de examen.
 
În mod paradoxal, în loc să reușească să își controleze teama cu ajutorul ritualurilor, aceste ritualuri ajung să îi stăpânească pe cei care se confruntă cu această tulburare. Orice persoană poate verifica de mai multe ori dacă a oprit gazele sau dacă a închis robinetul înainte de a pleca de acasă, însă persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă ajung să renunțe la activități importante (a merge la serviciu, de exemplu) pentru a desfășura ritualurile începute.

Stresul posttraumatic

În urmă unui eveniment puternic traumatizant poate să apară stresul posttraumatic. Persoana fie s-a aflat într-o situație în care a fost aproape de moarte sau i-a fost amenințată integritatea corporală, fie a asistat la un asemenea eveniment în care cineva a fost într-o situație de viață și de moarte. De obicei, stresul posttraumatic se manifestă în termen de 3 luni de la evenimentul traumatizant și durează mai mult de o luna. Însă uneori, stresul posttraumatic se poate instala și după ani de la eveniment.
 
Manifestările stresului posttraumatic includ rememorarea unor imagini de la eveniment, vise recurente în care apare situația stresantă, evitarea unor circumstanțe care amintesc de eveniment etc. Stresul posttraumatic poate afecta sever viața unei persoane, ajungându-se până la agorafobie (de exemplu, în situația unui viol sau a unui jaf cu violență care au avut loc în stradă).

Anxietatea generalizata

Persoanele care se confruntă cu anxietate generalizată prezintă o tensiune aproape permanentă și o preocupare pentru situațiile de viață obișnuite, care se manifestă pe parcursul a cel puțîn 6 luni. Aceste persoane pot chiar să simtă la începutul fiecărei zile că nu vor fi capabile să ducă ziua până la capăt. Cu toate că ele conștientizează caracterul nerealist al acestei îngrijorări, le este dificil să își stăpânească propria preocupare.
 
Simptomele care se asociază cu anxietatea generalizată sunt următoarele: neliniște sau sentimentul de stat că pe ghimpi; senzația de fatigabilitate dobândită rapid; dificultate în a se concentra sau senzația de vid mintal; iritabilitate; tensiune musculară; perturbare de somn (dificultate în a adormi sau în a rămâne adormit, ori somn neliniștit și neodihnitor).

Tratamentul tulburarilor anxioase

În cazul oricăreia dintre tulburările anxioase se poate interveni fie medicamentos (tratament prescris de psihiatru), fie prin consiliere sau psihoterapie, fie îmbinând cele două variante. Pastilele prescrise de psihiatru pot ajuta pacientul să se liniștească atât cât să beneficieze mai bine de psihoterapie. Persoanele anxioase resimt un grad crescut de disconfort și doresc o rezolvare rapidă a situației lor, fapt ce le determina să încerce numeroase tratamente fără a le finaliza și, în consecință, fără a ajunge la o rezolvare. În acest context pericolul este acela de a dobândi sentimentul că nu există nimic care să le ajute să scape de situația în care se află.
 
Este important că aceste persoane să aibă răbdare și să ducă până la capăt un proces terapeutic demarat. Bineînțeles că nu poate fi vorba despre o soluție standard pentru toate persoanele care suferă de tulburări anxioase, dată fiind personalitatea unică a fiecărui om. Așadar, este recomandat să se încerce și alte soluții în cazul în care tratamentul precedent, finalizat, nu a condus la o ieșire din situația de disconfort sau cel puțîn la o îmbunătățire semnificativă a dispoziției și a calității viețîi.
 
În cazul în care simțiți o teamă pe care nu puteți să o definiți, însă care este prezentă (anxietate), Medicover vă stă la dispoziție cu următoarele servicii psihologice: psihoterapie, consiliere psihologică și tehnici de relaxare.
 
Data publicării 18.10.2018