Medicover
In majoritatatea situatiilor, erizipelul apare la nivelul extremitatilor (membre superioare si inferioare) la adultii care asociaza insuficienta venoasa cronica sau dermatita de staza. A doua cea mai frecventa localizare a leziunilor erizipelatoase este reprezentata de pielea fetei. In anumite situatii, germenii patogeni pot disemina la nivelul vaselor limfatice superficiale, asociind inflamatie si sensibilitate crescuta a ganglionilor limfatici locali.
De regula, infectiile tegumentare cauzate de streptococii beta hemolitici de grup A prezinta evolutie favorabila cu remitere rapida dupa initirea tratamentului antibiotic. Complicatiile locale sunt mai des intalnite decat cele sistemice, insa acestea apar rar pe fondul unor patologii cronice imunodebilitante ale pacientului.
Cuprins
- Cauze si factori de risc erizipel
- Simptome erizipel
- Diagnostic
- Tratament erizipel
- Complicatii ale erizipelului
Cauze si factori de risc erizipel
Principala cauza de aparitie a erizipelului este reprezentata de infectia cu Streptococcus pyogenes sau streptococul beta hemolitic de grup A, mai ales in cazul infectiilor localizate la nivelul fetei. Stafilococul auriu reprezinta a doua cauza de aparitie a erizipelului, acest germen fiind implicat mai ales in infectiile localizate la nivelul membrelor superioare/inferioare.
Factorii de risc care predispun la aparitia erizipelului sunt reprezentati de:
- Interventiile chirurgicale efectuate pentru prelevarea de grefe venoase de la nivelul safenei, in vederea realizarii by pass urilor in timpul operatiilor cardiovasculare
- Edemul limfatic
- Obstructiile la nivelul circulatiei limfatice
- Fistule arteriovenoase
- Perioada post operatorie (plagile chirurgicale asociaza risc crescut de colonizare cu diversi germeni patogeni in cazul nerespectarii protocolului de ingrijire postoperatorie, inclusiv streptococi de grup A si stafilococ auriu)
- Sindrom nefrotic
- Statusul imunodeficitar al pacientului (primar sau indus de anumite tratamente chimioterapice, infectia HIV/SIDA, diabet zaharat).
La nou-nascuti si sugari principala localizare a infectiilor cauzate de S.pyogenes si S.aureus este bontul ombilical (poarta de intrare este reprezentata de leziunea chirurgicala rezultata in urma taierii cordonului ombilical), in timp ce la adulti, insuficienta venoasa cronica, limfedemul si ulcerele varicoase constituie principalii factori de risc pentru erizipel.
Obezitatea, limfedemul, piciorul atletului, eczemele, patologiile hepatice cu evolutie cronica si diabetul zaharat dezechilibrat reprezinta principalele patologii care predispun la aparitia infectiilor tegumentare generate de S.pyogenes, in timp ce utilizarea de droguri intravenoase se afla pe primul loc in clasamentul factorilor de risc ai erizipelului la persoanele dependente de narcotice.
Simptome erizipel
Manifestarile care intra in alcatuirea tabloului clinic al erizipelului sunt de tip local si general si includ:
- Placardul erizipelatos cald, eritematos (tegument rosu), edematos (tegument inflamat) si dureros cu margini bine delimitate la suprafata caruia se dezvolta flictene (basicute cu lichid) cu continut clar sau usor galbui
- Necroza tegumentara - in formele severe placardul este necrotic (tesutul este devitalizat cu regiuni de necroza) sau gangrenos
- Placard erizipelatos sub forma de fluture - erizipelul la nivelul fetei prezinta tendinta de extindere catre obraji, placardul avand aspect caracteristic de fluture.
- Sindrom febril, frisoane, stare generala alterata a pacientului (manifestari generale care pot insoti erizipelul de-a lungul evolutiei sale).
Diagnostic
Diagnosticul de erizipel este stabilit de catre medicul specialist cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si al investigatiilor reprezentate in mod frecvent de:
- Hemoleucograma cu formula leucocitara
- VSH
- Proteina C reactiva (CRP)
- Fibrinogen
- ASLO (anticorpi anti streptolizina).
Diagnosticul etiologic al erizipelului este stabilit prin intermediul examenului bacteriologic al secretiilor recoltate de la nivelul flictenelor sau al solutiei de continuitate ce izoleaza germenul patogen raspunzator de aparitia acestei infectii si prin depistarea antistreptodornazei B si antistreptokinazei din serul pacientului (diagnostic serologic).
Tratament erizipel
Tratamentul etiologic al infectiilor cutanate generate de streptococi beta hemolitici de grup A si stafilococi implica administrarea de antibiotice, antibioterapicul de electie fiind reprezentat de Penicilina.
Incepand cu anul 2014, Societatea Americana de Boli Infectioase a inclus in ghidurile de diagnosticare si tratament ale bolilor de tesuturi moi o recomandare cu privire la utilizarea de antibioterapice care sa acopere inclusiv tulpinile de S.aureus meticilino rezistente la pacientii cu portaj nazo-faringian de MRSA, la cei care prezinta infectii severe cu acest tip de stafilococ si la persoanele care utilizeaza droguri intravenoase.
Durata tratamentului este cuprinsa intre 5 si 10 zile in conformitate cu severitatea infectiei si raspunsul terapeutic al pacientului.
Cazurile cu evolutie nefavorabila care asociaza fasceita necrozanta si imunodeficienta necesita spitalizare pentru administrarea de antibiotice injectabile si monitorizare atenta a evolutiei bolii.
Tratamentul suportiv al pacientilor cu erizipel include:
- Aplicarea de comprese sterile reci la nivelul placardului erizipelatos
- Administrarea de antitermice/ antialgice pentru managementul durerii si al sindromului febril
- Ridicarea membrului afectat pentru a preveni staza venoasa.
Tratamentul chirurgical al erizipelului este rezervat pacientilor cu forme severe de infectie care asociaza abcese sau gangrena ce necesita debridarea tesuturilor devitalizate pentru a preveni complicatiile severe de tipul septicemiei.
Complicatii ale erizipelului
Complicatiile erizipelului pot fi severe, insa de regula nu pun in pericol viata pacientului, fiind reprezentate de:
- Constituirea de abcese
- Necroza tegumentara
- Purpura hemoragica
- Tromboflebita
- Scarlatina
- Pneumonie
- Meningita bacteriana.
Principalele masuri de preventie recomandate de catre medici pentru persoanele predispuse la aparitia erizipelului includ:
- Utilizarea de creme si unguente pentru a preveni aparitia leziunilor prin uscarea si craparea pielii
- Curatarea si dezinfectarea corespunzatoare a leziunilor tegumentare indiferent de localizarea acestora
- Respectarea schemelor de tratament recomandate de medicul dermatolog pacientilor cu eczema sau picior de atlet.
- Inspectarea atenta a tegumentului membrelor inferioare in cazul paientilor cu diabet zaharat sau insuficienta venoasa cronica, pentru indentificarea leziunilor si ingrijirea corespunzatoare a acestora.
Referinte:
- Erysipelas, Tanja Opriessnig, Tania A. Coutinho
- Erysipelas, a large retrospective study of aetiology and clinical presentation, Anna Bläckberg, Kristina Trell, Magnus Rasmussen
- Erysipelas, Recognition and Management
- Recurrent erysipelas - risk factors and clinical presentation, Malin Inghammar, Magnus Rasmussen & Adam Linder | BMC Infectious Diseases
