Hidrocel: tipuri, simptome, diagnostic si tratament

Hidrocelul este o conditie medicala inflamatorie cauzata de acumularea de lichid in jurul testiculelor, mai frecvent intalnita la nou-nascuti. In majoritatea cazurilor, hidrocelul se remite spontan (trece de la sine fara tratament) in decursul primului an de viata, odata cu cresterea si dezvoltarea nou-nascutului.
Hidrocel: tipuri, simptome, diagnostic si tratament

Copiii de varsta mai mare si adultii pot dezvolta hidrocel ca urmare a unui traumatism la nivel abdominal sau scrotal, in urma unei infectii virale sau interventii chirurgicale laparoscopice.

Cuprins

Hidrocelul prezinta in mod frecvent evolutie benigna si nu afecteaza fertilitatea pacientului, insa acumularea excesiva de fluid in scrot poate determina cresterea presiunii locale asupra testiculelor si a riscului de aparitie al infectiilor, caz in care se impune tratament chirurgical de urgenta. Este indicata prezentarea la medic cat mai rapida in situatiile in care acumularea de fluid la nivel scrotal nu dispare in decursul primilor 2 ani de viata ai copilului sau atunci cand hidrocelul este voluminos si predispune la aparitia torsiunii testiculare.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Cauze hidrocel la adulti

Hidrocelul la adult se datoreaza in principal unui traumatism la nivel abdominal sau scrotal. Hidrocelul apare in mod frecvent secundar tulburarilor de drenaj ale sistemului limfatic. Interventiile chirurgicale de tipul varicocelectomiei laparoscopice la adult favorizeaza aparitia tulburarilor circulatorii limfatice la nivel testicular, care la randul lor determina aparitia hidrocelului postoperator.

Alte cauze ce pot favoriza aparitia hidrocelului la persoanele de sex masculin adulte sunt reprezentate de:

  • Hidrocelul inchistat al cordonului spermatic
  • Torsiunea sacului herniar in prezenta unei hernii inghino-scrotale
  • Torsiunea testiculara
  • Epididimita
  • Tromboza venei peniene dorsale
  • Priapismul
  • Boala Peyronie
  • Uretrita
  • Inclavarea unui calcul renal la nivel ureteral
  • Stricturile uretrale
  • Herniile inghinale sau scrotale strangulate.

In anumite situatii, hidrocelul de cauza iatrogena se manifesta in urma realizarii unui transplant renal si se datoreaza tulburarilor circulatorii limfatice la nivel testicular care apar secundar traumatismului chirurgical. Sunturile ventriculo-peritoneale inserate pentru drenarea lichidului cefalorahidian de la nivel cerebral catre abdomen pot migra de la locul initial de insertie, determinand aparitia hidrocelului iatrogen. Insertia pompelor de penis si a protezelor peniene pot determina aparitia unui hidrocel reactiv iatrogen la adultii de sex masculin care au necesitat insertia chirurgicala a acestor tipuri de dispozitive pentru tratarea impotentei.

Hidrocel la copii

Coborarea testiculelor in luna a 8-a de viata intrauterina determina formarea unui canal care asigura comunicarea intre cavitatea abdominala si membrana care inveleste testiculul. Acest canal se inchide in mod fiziologic inainte de nastere, iar fluidul restant de la nivelul scrotului se resoarbe spontan. Hidrocelul apare in situatiile in care acest canal nu se inchide in mod corespunzator sau atunci cand fluidul restant nu se resoarbe in totalitate si determina inflamatie nedureroasa la nivelul unuia sau ambelor testicule.

Tipuri de hidrocel

In functie de etiologia care ii favorizeaza aparitia, hidrocelul poate fi clasificat dupa cum urmeaza:

  • Hidrocel primar - in cazul hidrocelului primar sau idiopatic nu se cunosc cauzele care determina acumularea de lichid si inflamatia testiculara
  • Hidrocel secundar de tip comunicant
  • Hidrocel secundar de tip non comunicant
  • Hidrocelul secundar poate fi de tip comunicant datorandu-se persistentei canalului format in perioada de dezvoltare intrauterina care permite comunicarea intre abdomen si scrot sau de tip necomunicant.
  • Hidrocelul necomunicant poate fi secundar unei dislocari testiculare traumatice (lovire sau intepare cu obiect ascutit), infarctului testicular, microlitiazei testiculare, sarcoidozei testiculare sau retentiei unui corp strain (sticla, munitie).
  • Hidrocel iatrogen - implica migrarea sunturilor ventriculo-peritoneale, post transplant renal, post varicocelectomie laparoscopica
  • Hidrocel de cauza parazitara - echinococoza sau hidatidoza si filarioza reprezinta patologii parazitare intalnite mai frecvent in tarile mediteraneene care pot prezenta de-a lungul evolutiei hidrocel ca urmare a migrarii parazitilor in organismul uman
  • Hidrocelde cauza tumorala - tumorile testiculare si cele epididimale, mesotelioamele si cancerele cordonului spermatic pot asocia in evolutia lor acumularea de lichid la nivel scrotal ca urmare a perturbarii circulatiei limfatice regionale
  • Hidrocel congenital - hidrocelul congenital este prezent la nastere si afecteaza nou-nascutii de sex masculin in proportie de 1-2%
  • Hidrocel gigant - hidrocelul gigant este rar intalnit in practica urologica de zi cu zi si depaseste cantitatea de 1000 ml de lichid acumulata la nivel scrotal.

Simptome hidrocel

Hidrocelul prezinta in majoritatea situatiilor evolutie asimptomatica, insa persistenta inflamatiei si a lichidului peritesticular pentru perioade indelungate de timp reprezinta factori de risc pentru aparitia disfunctiilor sexuale si a infertilitatii in perioada de viata adulta.

Infertilitatea masculina asociata hidrocelului se datoreaza sindromului de compartiment, compresiei testiculare si temperaturii crescute la nivel scrotal care impiedica desfasurarea normala a spermatogenezei.

Complicatiile inflamatorii si traumatice ale hidrocelului includ:

  • Sindromul algic testicular (durere)
  • Ruptura acuta
  • Piocelul (colectie purulenta la nivel testicular)
  • Hematocelul
  • Intertrigoul peretelui scrotal.

Sindromul algic asociat hidrocelului poate fi perceput de catre pacient sub forma unei dureri acute, lancinante la nivel scrotal, difuze cu iradiere pelvina sau sub forma unei senzatii de tractiune. Infectia hidrocelului (piocelul) cu germeni bacterieni poate prezenta evolutie nefasta in lipsa tratamentului specific, determinand aparitia gangrenei Fournier (fasceita necrotizanta).

Diagnosticul hidrocelului

Diagnosticul hidrocelului congenital este stabilit la nastere de catre medicul neonatolog sau ulterior de catre pediatru prin examenul fizic amanuntit al nou-nascutului efectuat in cadrul vizitelor medicale de rutina.

La adult, hidrocelul este diagnosticat de catre medicul urolog prin intermediul anamnezei si examenului clinic amanuntit al scrotului si a regiunii canalului inghinal.

  • Testul transluciditatii permite efectuarea diagnosticului diferential intre hidrocel si hernia scrotala si presupune utilizarea unei surse de lumina pentru estimarea densitatii formatiunii de la nivel scrotal.
  • Ultrasonografia Doppler color permite medicului sa obtina informatii suplimentare cu privire la etiologia masei scrotale si reprezinta principala metoda de investigatie imagistica utilizata pentru diagnosticarea hidrocelului.
  • Computer tomografia si rezonanta magnetica nucleara scrotala constituie investigatii imagistice complexe, utilizate pentru diagnosticarea hidrocelului la pacientii care asociaza hernii inghinale, femurale, apendicita sau inflamatie scrotala acuta de cauza iatrogena.

Monitorizarea si tratamentul conservator al hidrocelului

Tratamentul conservator al hidrocelului implica monitorizarea in dinamica a pacientului prin intermediul vizitelor medicale regulate si este aplicat in cazul hidrocelelor necomunicante care nu asociaza crestere in volum.

Hidrocelul congenital se resoarbe spontan pana la varsta de maxim 2 ani a copilului fara a necesita tratament specific.

Interventie chirurgicala hidrocel la adulti

Aspiratia si scleroterapia cu doxiciclina reprezinta metode de tratament minim-invaziv ale acestei patologii care pot substitui cu succes interventia chirurgicala clasica in cazul formelor de hidrocel necomunicant la pacientii adulti.

Hidrocelectomia reprezinta interventia chirurgicala adresata pacientilor cu hidrocel de dimensiuni crescute care prezinta risc de evolutie nefavorabila

Pregatirea pentru acest tip de interventie chirurgicala presupune efectuarea unui set de analize care includ in mod frecvent:

  • Hemolecograma
  • Coagulograma
  • Examen sumar de urina
  • Urocultura
  • Consult preanestezic.

Pacientul este indrumat sa sisteze aportul hidric si alimentar in seara care precede hidrocelectomia.

Interventia se realizeaza sub anestezie rahidiana sau generala si presupune efectuarea unei incizii la nivelul scrotului sau al regiunii inghinale in functie de etiologia care a determinat aparitia acumularii de lichid la nivel scrotal. Dupa identificarea sacului care contine hidrocelul, acesta este golit si indepartat de catre medicul chirurg care efectueaza ulterior o ligatura cu scopul de a preveni o eventuala recidiva.

Recuperarea dupa operatia de hidrocel

Dupa hidrocelectomie, pacientului I se recomanda sa aplice la suprafata scrotului comprese reci pentru diminuarea inflamatiei si a disconfortului algic postoperator si sa evite contactul prelungit cu apa al zonei incizate. De regula, medicul chirurg ii recomanda pacientului evitarea efortului fizic intens si a contactelor intime in prima luna postoperatorie.

Operatia de hidrocel la copii

Hidrocelectomia la copil este indicata in prezenta acumularilor lichidiene scrotale care nu se remit spontan pana la varsta de 2 ani, celor care isi maresc volumul sau in cazul in care formatiunea devine dura la palpare. Operatia de hidrocel la copii se efectueaza dupa administrarea de anestezie generala.

Scopul hidrocelectomiei este acela de a desfiinta canalul care asigura comunicarea intre cavitatea abdominala si scrot prin suturarea acestuia si indepartarea colectiei lichidiene peritesticulare. Abordul chirurgical utilizat pentru hidrocelectomie la copil implica realizarea unei incizii la nivelul abdomenului inferior sau al scrotului si este urmata de plasarea unui tub de dren temporar, care trebuie mentinut timp de cateva zile.

Fixarea testiculara pentru preventia unei torsiuni ulterioare si suturile scrotale sunt realizate de obicei cu fire resorbabile si nu necesita extractie, astfel incat copilul este externat dupa indepartarea tubului de dren cu recomandare de revenire la controlul postoperator la 30 de zile.

Durerea postoperatorie este diminuata cu ajutorul medicatiei antialgice, iar activitatea fizica trebuie restrictionata pentru o perioada de cateva saptamani dupa interventie, pentru a preveni riscul de recidiva al hidrocelului.

 

Referinte:

Data publicării 09.08.2023