Hipocalcemia la copii: cauze, simptome si tratament

Hipocalcemia este definita ca fiind scaderea concentratiilor serice ale calciului sub limita inferioara a intervalului biologic de referinta (impartit pe categorii specifice de varsta.) Hipocalcemia la copil poate evolua asimptomatic sau dimpotriva, poate determina o serie de manifestari putin specifice, greu de incadrat intr-un tablou clinic atribuit acestei afectiuni. Suspiciunea unor valori diminuate ale calciului seric la copil apare in situatiile in care pacientul pediatric prezinta stare generala de slabiciune, alimentatie dificila, spasme la nivelul fetei sau ale membrelor si crize convulsive generalizate.
Hipocalcemia la copii

Aceste manifestari pot fi insotite de simptome care variaza in functie de patologiile de fond care genereaza scaderea concentratiilor serice ale calciului si care sunt reprezentate in mod frecvent de statusul nutritional deficitar, afectiuni renale sau ale glandelor paratiroide si infectiile cronice.

Cuprins

Cauze hipocalcemie la copii

Conform datelor epidemiologice existente la momentul actual, incidenta hipocalcemiei la copiii nascuti din mame cu diabet zaharat poate ajunge pana la 50% si in general, este asociata cu sezonul de iarna-primavara, hranirea la san prelungita a sugarului, statusul socio-economic scazut si aportul diminuat de vitamina D al gravidei.

Laptele de vaca, frecvent intalnit in alimentatia sugarului contine un aport scazut de vitamina D, asigurand doar 10-40 U.I./l, desi este bogat in calciu si fosfor. In absenta vitaminei D, calciul nu este absorbit corespunzator la nivelul intestinului subtire si determina aparitia rahitismului. Carenta de vitamina D de natura endogena sau exogena reprezinta o cauza principala de aparitie a hipocalcemiei la sugar si copil mic.

Prematuritatea si prezenta patologiilor de cauza infectioasa cu evolutie cronica constituie alte cauze care pot determina scaderea valorilor serice ale calciului la nou nascut si copil. Printre principalele cauze de aparitie a hipocalcemiei la nou-nascut se regaseste transferul transplacentar insuficient de calciu de la mama la fat pe durata sarcinii, raspunsul diminuat al efectului PTH asupra organelor tinta si nivelurile crescute ale calcitoninei.

In cazul nasterilor distocice (nasterea dificila, greoaie) gradul de hipoxie al fatului determina aparitia supraincarcarii cu fosfat a organismului (secundara leziunilor celulare hipoxice), cresterea sintezei de calcitonina, insuficienta renala si scaderea sintezei de PTH.

Principala cauza de hipocalcemie la nou-nascutii din mame diabetice este reprezentata de hipomagneziemia datorata cresterii excretiei urinare materne al acestui compus pe durata sarcinii, ce determina instalarea hipoparatiroidismului functional al nou nascutului. Alte cauze implicate in aparitia hipocalcemiei la nou-nascut sunt reprezentate de:

  • Deficitul de vitamina D al mamei pe durata sarcinii
  • Hiperparatiroidism matern
  • Administrarea de tratament anticonvulsivant sau antiacid pe durata sarcinii
  • Preeclampsia.

Sindromul DiGeorge reprezinta o patologie genetica cu transmitere autozomal dominanta determinata de absenta /deletia unui fragment care intra in alcatuirea bratului lung al cromozomului 22 si se manifesta prin hipoparatiroidism si imunodeficienta secundara hipoplaziei timice. Manifestarile clinice ale acestui sindrom sunt extrem de variabile si pot include alaturi de malformatii craniofaciale si cardiace, niveluri scazute al calciului ce asociaza tonus muscular diminuat si tulburari de dezvoltare cognitive si motorii ale celui mic.

Simptome hipocalcemie la copii

Hipocalcemia la copil poate evolua asimptomatic, insa atunci cand apar, manifestarile deficitului seric de calciu sunt reprezentate de:

  • Tegumente uscate
  • Par fragil si uscat
  • Unghii casante care se rup sau se faramiteaza cu usurinta
  • Dificultati de alimentatie
  • Varsaturi
  • Deficit statural (copilul nu creste in inaltime)
  • Crampe musculare
  • Parestezii (senzatia de intepaturi sau furnicaturi) la nivelul degetelor si buzelor
  • Afectare oculara (cataracta)
  • Afectarea dentitiei
  • Convulsii
  • Letargie.

Simptome lipsa de calciu la copii

De unde stii ca ai lipsa de calciu?

Diagnosticul de hipocalcemie este stabilit de catre medicul pediatru dupa efectuarea examenului clinic al copilului si al investigatiilor de laborator care includ determinarea valorilor serice pentru calciu, fosfat, vitamina D si hormon paratiroidian.

In plus, se poate efectua determinarea concomitenta a calciului seric total, al celui ionic (sau liber) si al proteinelor totale pentru identificarea unei hipoproteinemii care fi implicata in aparitia hipocalcemie (calciul circula la nivel sangvin liber aproximativ 60% si legat 40% de anumite de albumina). Calciul legat prezinta importanta biologica activa redusa in timp ce calciul ionic (liber) este responasibil in mod direct de buna desfasurare a diferitelor procese metabolice ale organismului.

Alte analize de laborator care pot fi solicitate de catre medicul curant pentru stabilirea diagnosticului etiologic al hipocalcemiei in conformitate cu varsta de instalare a simptomatologiei. Hipocalcemia clinic manifesta in primele ore de viata ale nou-nascutului este de obicei de cauza genetica si se diagnosticheaza cu ajutorul unor teste genetice pentru identificarea mutatiei anumitor receptori implicati in reglarea concentratiilor serice ale calciului.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Suplimentarea de calciu la copii

Corectarea deficitului seric de calciu este efectuata in conformitate cu recomandarile medicului curant dupa identificarea cauzelor care determina aparitia manifestarilor clinice specifice hipocalcemiei.

In functie de severitatea manifestarilor, suplimentele de calciu pot fi administrate oral, intravenos sau prin intermediul unui cateter venos ombilical la nou-nascutii cu hipocalcemie severa clinic manifesta la nastere.

  • Hipocalcemia instalata precoce necesita tratament in situatiile in care calciul seric este <6mg/dL la nou-nascutii prematur si <7mg/dL la cei nascuti la termen si poate fi efectuat atat pe cale orala, cat si parenterala in dozele stabilite de catre medicul neonatolog sau pediatru.
  • Nou-nascutii care prezinta tetanie sau convulsii cauzata de hipocalcemie beneficiaza de tratament intravenos cu suplimente de calciu ce se administreaza sub atenta monitorizare a functiei cardiace de catre personalul medical specializat (gluconatul de calciu administrat intravenos prea rapid sau in cantitati prea mari poate determina aparitia tulburarilor de ritm cardiac).
  • Hipocalcemia moderata, secundara deficitului de vitamina D, necesita tratament cu ergocalciferol (vitamina D2) sau colecalciferol (D3), majoritatea suplimentelor de vitamina D incluzand si calciu.
  • In cazul copiilor care prezinta hipocalcemie secundara unui hipoparatiroidism, tratamentul implica administrarea de 1,25 dihidroxivitamina D sub forma de calcitriol sau alfacalcidol in doze progresive pana la atingerea unei concentratii serice stabile de calciu. Dupa stabilizarea calcemiei, dozele de vitamina D sunt revizuite de catre medic la intervale regulate de 6 luni in vederea ajustarii acestora si pentru a preveni aparitia nefrocalcinozei.
  • Suplimentele orale cu magneziu sunt utilizate pentru tratarea deficitului de calciu usor al copilului, fiind disponibile sub mai multe forme care includ oxid de magneziu, sulfat de magneziu sau carbonat de magneziu.

Importanta calciului in dezvoltarea copilului

Calciul se regaseste printre principalele minerale indispensabile organismului alaturi de iod, fier, magneziu, fosfor, seleniu si zinc, care contribuie la buna crestere si dezvoltare a copilului. Pe langa rolul de componenta majora a sistemului osos, ionii de calciu prezinta implicatie majora in:

  • Procesele de transmitere ale impulsurilor nervoase
  • Contractia musculara
  • Functia cardiaca si de coagulare a sangelui atat la copii, cat si la adulti.

Necesarul de calciu al organismul este influentat de varsta copilului, acesta fiind mai crescut pe durata adolescentei cuprinsa intre 9 si 14 ani, perioada de crestere in timpul careia se definitiveaza si consolideaza mai mult de 90% din masa osoasa totala a organismului.

Institutul National de Sanatate afirma faptul ca pentru a asigura necesitatile metabolice ale organismului in diferitele etape de crestere si dezvoltare ale vietii:

  • Intre 1 si 3 ani, aportul de calciu zilnic al copilului trebuie sa fie de aproximativ 500 mg
  • Intre 4 si 8 ani - 800 mg
  • Intre 9 si 18 ani - 1300 mg.

Pe durata primelor 6 luni de viata, necesarul de calciu al sugarului este asigurat de laptele matern, insa odata cu diversificarea, alimentatia celui mic trebuie sa contina pe langa proteine si carbohidrati, vitamine si minerale esentiale care pot fi obtinute din:

  • Produse lactate: branza, iaurt, sana, chefir, unt
  • Lapte de vaca
  • Peste in special ton, somon, sardine
  • Oua
  • Legume verzi: broccoli, spanac, salata, varza, patrunjel
  • Fasole, mazare
  • Quinoa
  • Susan
  • Alune
  • Nuci
  • Seminte de floarea soarelui
  • Citrice.

Aceste alimente trebuie integrate in alimentatia zilnica a copilului, tinand cont de faptul ca numai 20-40% din calciul ingerat este absorbit la nivelul intestinului subtire in functie de anumiti compusi care pot impiedica sau diminua acest proces: grasimile hidrogenate (margarina), oxalatii din ciocolata, fosfatii din bauturile carbogazoase.

 

Referinte:

Data publicării 24.10.2023