Cum gestionam regresia somnului la bebelusi

Scurtarea perioadelor de somn ale copilului mic, trezirile mai frecvente pe durata noptii si refuzul de a merge la culcare reprezinta cateva dintre manifestarile asociate regresiei somnului la bebelusi.

Cuprins:

Aceste manifestari reprezinta etape fiziologice care apar in dezvoltarea cerebrala normala a sugarului si copilului mic, fiind mai frecvent intalnite in jurul varstei de 4 luni, 8-10 luni, 12 luni, 18 luni si 2 ani de viata. Anumiti parinti pot observa schimbarea obiceiurilor de somn ale celui mic la varsta de 6 luni sau 15-18 luni, regresia somnului fiind un proces normal care variaza in conformitate cu particularitatile de dezvoltare ale fiecarui copil in parte.

Ce este regresia somnului?

Regresia somnului reprezinta o etapa de dezvoltare si maturare neuronala care apare in mod fiziologic la toti sugarii si copiii mici cu varsta mai mica de 2 ani. Regresia somnului constituie o manifestare care atesta buna dezvoltare a sugarului ce isi imbunatateste achizitiile motorii prin efectuarea miscarilor de rasucire de pe o parte pe alta, a celor de catarare si de ridicare in sezut, iar mai tarziu in ortostatism (in picioare).

Cele mai importante regresii ale somnului

In primul an de viata al copilului, regresia somnului este asociata unei perioade marcate de o rata accelerata de crestere si dezvoltare (in special in primele 4 luni) care poate fi etapizata in functie de achizitiile dobandite dupa cum urmeaza:

  • La 3-4 luni sugarul incepe sa dezvolte asocieri intre diverse obiecte de tipul suzetei si a biberonului utilizate de catre parinti in rutina de adormire
  • La 6 luni incepe eruptia dentitiei temporare (apar dintii de lapte) care afecteaza periodele de somn ale sugarului prin disconfortul pe care il asociaza: prurit la nivel gingival, durere, hipersalivatie
  • La 8-9 luni copilul experimenteaza de obicei pentru prima data asa numita anxietate de separare atunci cand constientizeaza ca dorm singuri pe parcursul noptii
  • La varsta de 1 an copilul este capabil sa isi mentina pozitia ortostatica si sa mearga.

Dupa varsta de 1 an, regresia somnului continua la copilul mic fiind intalnita mai ales:

  • La 15 luni odata cu aparitia primelor vise urate sau cosmaruri, care in aceasta etapa de dezvoltare cerebrala nu pot fi inca departajate de realitate
  • La 18 luni cand se manifesta de obicei un al doilea episod de anxietate datorata separarii de parinti in momentul inscrierii la cresa; dezvoltarea limbajului in aceasta perioada poate determina aparitia trezirilor frecvente si diminuarea perioadelor de somn ale celui mic.

Este de mentionat faptul ca aceste perioade de regresie ale somnului nu sunt universal valabile, fiind dependente de cresterea si dezvoltarea fiecarui sugar si copil mic in parte. In anumite situatii, regresia somnului poate persista si pana la varsta de 20 luni sau 2 ani fara a asocia o semnificatie patologica.

Cat dureaza regresia somnului?

Regresia somnului constituie o manifestare fiziologica destul de variabila care poate prezenta o evolutie cuprinsa intre 7 zile si 2 saptamani per etapa de dezvoltare. Pe de alta parte, nu toti sugarii si copiii mici parcurg aceleasi etape de regresie ale somnului in timpul etapelor de crestere. O parte dintre acestia mentinand un program regulat si constant de odihna atat pe durata zilei cat si a noptii.

Cauze de regresie ale somnului la bebelusi

In afara etapelor de crestere si dezvoltare fiziologica ale sugarului si copilului mic care asociaza modificari ale programului de odihna, alte cauze de regresie ale somnului sunt reprezentate de calatoriile care implica schimbarea fusului orar si a mediului inconjurator (schimbarea temporara a locuintei, cazarea la hotel, vizitarea unor rude pentru perioade mai lungi de timp).

Regresia somnului poate fi temporar declansata de aparitia anumitor patologii specifice varstei copilului care evolueaza cu sindrom febril, tuse, congestie nazala sau de eruptia dentitiei temporare care genereaza disconfort accentuat celui mic.

Anumite conditii medicale reprezentate de refluxul gastric, astmul infantil sau eruptiile tegumentare de diferite etiologii pot determina instalarea regresiei somnului la copil datorita disconfortului asociat simptomatologiei clinice specifice acestor patologii.

Anxietatea de separarare la copil

Anxietatea de separare reprezinta o etapa normala in dezvoltarea sugarului si copilului mic care poate incepe cel mai devreme in jurul varstei de 6 luni (in medie la 8 luni) si atinge un maxim la 14-18 luni. In mod uzual, primul episod de anxietate datorat separarii de parinti se manifesta atunci cand copilul se trezeste noaptea si constientizeaza ca doarme singur in camera.

Ulterior, dezvoltarea din punct de vedere motor a celui mic care apare dupa varsta de 1 an si ii ofera independenta acestuia, astfel incat se indeparteaza cu usurinta de parintii neatenti. Ajuns intr-un mediu strain cu persoane necunoscute, copiii se sperie usor si experimenteaza un nou episod de anxietate datorata separarii bruste de catre parinti. In majoritatea situatiilor insa, cel de al doilea episod de anxietate datorata separarii de parinti se manifesta in momentul in care copilul este lasat in grija bunicilor, a rudelor sau odata cu inceperea cresei.

Cum iti ajuti bebelusul sa doarma?

Regresia somnului la sugar si copilul mic poate reprezenta o perioada frustranta pentru parinti, care necesita rabdare si intelegere din partea adultilor pentru a putea fi depasita cu succes de ceilalti membri ai familiei. Cateva dintre strategiile care pot fi aplicate cu succes pentru a depasi mai usor perioadele de regresie ale somnului la copil includ:

  • Aplicarea si mentinerea unui program de somn regulat prin incurajarea copilului sa adoarma in momentul in care acesta prezinta somnolenta, insa este inca treaz. Acest obicei previne trezirile bruste ale copilului in posturi sau locuri diferite (copilul a adormit si a fost mutat ulterior de catre parinti in patut) sau in absenta parintilor din camera.
  • Deprinderea celui mic cu pozitiile normale de somn - copilul prezinta mai putine intreruperi ale somnului daca este invatat de catre parinti cum sa adopte pozitia de decubit dorsal (se lase pe spate incet) si cum sa revina apoi in sezut la trezire. Plasarea jucariilor la picioare poate reprezenta un stimulent pentru copil de a se ridica in sezut la trezirea din somn.
  • Lipsa interventiei - este util ca parintii sa acorde copilului cateva momente pentru a se linisti singur inainte de somn fara a interveni in mod direct.
  • Diminuarea interactiilor cu cel mic pe durata noptii - atunci cand este necesara trezirea celui mic pe durata noptii pentru hranire sau administrare de tratament (in cazul in care acesta prezinta o patologie in evolutie), este incurajata trezirea intr-o maniera blanda a copilului, cu evitarea aprinderii luminii in camera si adresarea prin vorbit in soapta. In situatiile in care copilul prezinta anxietate de separare, parintii sunt sfatuiti sa comunice cu cel mic anuntandu-l ca vor pleca din camera pentru o perioada scurta de timp urmand sa se reintoarca.

Importanta rutinei de somn la copil

Respectarea unui program regulat de odihna al celui mic sustine buna crestere si dezvoltare a acestuia, stimuland conexiunile neuronale ale copilului si maturarea sistemului imunitar. Perioada de somn, in special pe durata primelor luni de viata ale sugarului, este asociata cu o sinteza accelerata de hormon de crestere astfel incat este necesara asigurarea unui program de odihna regulat a celui mic. Mai tarziu, somnul regulat al copilului contribuie la dezvoltarea atentiei, puterii de concentrare, de invatare si memorare a informatiilor achizionate pe durata zilei.

La polul opus, lipsa unui program regulat de odihna a celui mic predispune la aparitia hipertensiunii arteriale, obezitatii, depresiei, anxietatii si tulburarilor de comportament manifestate sub forma de stare de iritabilitate excesiva, diminuarea capacitatii de concentrare si letargie.

Regresia somnului poate constitui un disconfort temporar atat pentru parinti, cat si pentru cel mic, insa aceasta manifestare trebuie intampinata în mod pozitiv deoarece atesta buna dezvoltare a copilului pe durata primilor ani de viata. Fiecare copil este unic, prin urmare aceste regresii sunt resimtite mai intens de unii bebelusi (si implicit de parinti) in timp ce altii pot depasi cu usurinta aceste perioade de dezvoltare cu un minim de manifestari asociate.

 

Referinte:

Data publicării 19.10.2023
Data ultimei actualizari 07.11.2023