Hernia de disc - manifestari clinice si tratament

Hernia de disc reprezinta deplasarea continutului gelatinos (nucleul pulpos) in afara inelului fibros, datorita lezarii sau deteriorarii discului intervertebral care il contine. Hernia se poate produce la nivelul oricarui segment al coloanei vertebrale-cervical, toracic sau lombar, insa de cele mai ulte ori afectiunea apare in segmentul inferior corespunzator zonei lombare.
Hernia de disc - manifestari clinice si tratament

Cuprins

Ce este hernia de disc?

Hernia de disc reprezinta deplasarea continutului gelatinos (nucleul pulpos) in afara inelului fibros, datorata lezarii sau deteriorarii discului intervertebral care il contine. Discurile intervertebrale au rol de preluare al socurilor mecanice si atenueaza solicitarile excesive cotidiene ale coloanei vertebrale, permitand in acelasi timp efectuarea miscarilor independente ale vertebrelor care permit aplecarea in fata, rotirea trunchiului sau a gatului. Hernia se poate produce la nivelul oricarui segment al coloanei vertebrale-cervical, toracic sau lombar, insa de cele mai multe ori afectiunea apare in segmentul inferior, corespunzator zonei lombare.

De ce apare hernia de disc?

Cele mai frecvente mecanisme de producere ale herniei de disc sunt reprezentate de:

  • Degenerarea discului (imbatranirea tesutului fibros) cu rigidizarea acestuia datorita pierderii de lichid care ii mentine flexibilitatea;
  • Injurii ale coloanei vertebrale care determina fisurarea stratului exterior al discului intervertebral;
  • Tensionarea sau presiunea exercitata brusc la nivel lombar (efectuarea unui efort muscular fara incalzire prealabila);
  • Miscari vicioase, expuneri prelungite la vibratii in cadrul activitatilor profesionale.

Factorii de risc implicati in mod frecvent in aparitia herniei de disc sunt reprezentati de excesul ponderal care suprasolicita articulatiile intervertebrale in special cele de la nivel lombar, predispozitia genetica, sedentarismul, activitatile profesionale care presupun sofat prelungit, manipularea utilajelor care emit vibratii intense sau cele care determina suprasolicitare a coloanei vertebrale prin efectuarea efectuarea de miscari repetitive.

Imbatranirea tesutului fibros aparuta odata cu inaintarea in varsta reprezinta pierderea capacitatii de a retine apa a nucleului pulpos, cu modificarea proprietatilor fizice ale acestuia (pierderea elasticitatii si a consistentei de gel) si scaderea rezistentei la socuri. Alterarea consistentei genereaza pierdere in inaltime a nucleului pulpos si favorizeaza aparitia miscarilor de forfecare patologice care produc durere si ruptura fibrelor inelului fibros. Hernia de disc per se necesita un timp indelungat de evolutie al proceselor degenerative enumerate si poate fi clasificata in 3 stadii distincte dupa cum urmeaza:

  • Prolaps discal sau protruzie discala in cadrul careia fragmentul herniat nu se deplaseaza;
  • Extruzia discala sau hernia de disc implica deplasarea completa a fragmentului herniat in afara spatiului discal;
  • Sechestrul discal sau hernia rupta presupune existenta unui fragment liber care migreaza superior sau inferior fata de discul de la nivelul caruia s a desprins.

Care sunt simptomele herniei de disc?

Manifestarile herniei de disc sunt conditionate de existenta sau absenta compresiunii nervoase dar si de marimea si pozitia herniei, simptomele care alcatuiesc tabloul clinic al afectiunii fiind reprezentate de catre:

  • Durere lombara care iradiaza la nivel fesier in hernia de disc lombară;
  • Durere la nivelul membrului inferior datorata pensarii nervului sciatic (de obicei unilateral) -sciatica;
  • Sindromul de “coada de cal” manifestat prin pierderea controlului sfincterian (incontinenta urinara si/sau fecala, disfunctie sexuala) atunci cand sunt afectati nervii coloanei vertebrale sacrate;
  • Durere in umar sau la nivelul membrului superior in cazul herniei de disc cervicale, accentuata in timpul miscarilor, stranut sau tusit; durerea poate prezenta caracter lancinant sau de arsura;
  • Senzatii de furnicaturi, amorteala sau slabiciune in teritoriul deservit de nervul pensat prin hernierea nucleului pulpos;
  • Anestezia in sa reprezinta pierderea progresiva a sensibilitatii in zona delimitata de interiorul coapselor, fese si perineu.

In general, hernia de disc evolueaza in etapele initiale cu dureri si contracturi musculare care se pot extinde la nivelul toracelul superior sau omoplati in cazul herniei cervicale si la nivelul feselor si al membrelor inferioare in situatia herniilor lombare. Simptomele sunt accentuate de obicei in conditii de efort brusc, suprasolicitare indelungata, frig sau umezeala si se remit in repaos sau dupa administrare de tratament medicamentos. Accentuarea uzurii discului intervertebral determina acutizarea simptomatologiei care nu se remite dupa administrarea tratamentelor medicamentoase antialgicele si antiinflamatorii.

Compresiunea maduvei situate in segmentul cervical (mielopatie) determina scaderea fortei musculare atat la nivelul membrelor superioare cat si inferioare insotite de scaderea capacitatii de efort si dificultate la mers si poate determina aparitia tulburarilor de sensibilitate si a disfunctiilor sfincteriene.

Hernia de disc lombara constituita se manifesta in principal prin sciatica datorata compresiunii unei radacini nervoase la nivelul discului L4-L5-S1. In functie de radacina afectata, durerea este resimtita pe fata laterala a membrului superior, sau in posterior pana in calcai si poate fi insotita de parestezii si scaderea fortei anumitor grupe de muschi.

Hernia de disc - manifestari clinice si tratament

Diagnosticul herniei de disc

Diagnosticul herniei de disc se bazeaza pe examenul clinic si anamneza pacientului in timp ce testele imagistice medicale au rol de evaluare ale severitatii herniei si de stabilire a unui plan de tratament adecvat:

  1. Imagistica prin rezonanta magnetica nucleara (RMN) confirma diagnosticul, localizeaza si evalueaza severitatea herniei prin detalii de tesut osos, ligamentar si muscular;
  2. Tomografia computerizata (CT) poate confirma diagnosticul prin localizarea leziunii cu ajutorul imaginilor detaliate ale structurilor osoase;
  3. Mielograma presupune injectarea unei substante de contrast la nivel spinal inainte de efetuarea computer tomografiei in scopul evaluarii presiunii exercitate la nivelul structurilor nervoase in urma herniilor de disc multiple.

Testele de conductivitate nervoasa si electrimiografia EMG evalueaza capacitatea de conducere a impulsurilor electrice de a lungul traseelor nervoase si pot localiza cu acuratete hernia de disc.

Tratamentul herniei de disc

Tratamentul conservator al herniei de disc este utilizat pentru ameliorarea durerii si a slabiciunii musculare si are ca scop prevenirea recurentei afectiunii si revenirea cat mai rapida a pacientului la activitatile zilnice. In functie de intensitatea manifestarilor, hernia de disc poate fi tratata nonchirurgical prin urmatoarele metode:

  • Fizioterapie cu ajutorul exercitiilor fizice speciale de recuperare medicala;
  • Masaj;
  • Medicatie antiinflamatorie sistemica;
  • Tratament medicamentos cu miorelaxante;
  • Injectare epidurala de cortizon pentru reducerea inflamatiei si a durerilor lombare cauzate de nervii afectati.

In cazul in care simptomatologia nu se remite in decurs de 6 saptamani de la initierea terapiei mentionate, pacientul prezentand durere, senzatie de slabiciune sau amorteala, dificultati la mers/mentinerea posturii sau disfunctie sfincteriana, este indicata interventia chirurgicala care se poate realiza prin:

  • Discectomie deschisa- indepartarea chirurgicala a fragmentelor discului herniat;
  • Laminotomia si laminectomia- proceduri prin care se urmareste scaderea presiunii exercitate asupra coloanei vertebrale datorate varstei, prin indepartarea totala sau partiala a laminei (una din componentele arcului osos care delimiteaza canalul vertebral ce contine maduva spinarii);
  • Discectomie percutana- utilizata in cazul deplasarilor complete ale discurilor intervertebrale sau al celor care ajung in interiorul canalului vertebral;
  • Neurotomia prin radiofrecventa- realizeaza intreruperea transmiterii stimulilor durerosi prin intermediul unui curent cu frecventa inalta;
  • Nucleoplastia percutana reprezinta o interventie chirurgicala minim invaziva care se efectueaza cu anestezie locala in ambulator, prin intermediul unei sonde speciale care dezintegreaza nucleul pulpos prin radiofrecventa si ii reda consistenta specifica prin plastifiere, reducand cauza durerilor.

Afla mai multe: 

Data publicării 13.04.2021