Hipofiza: patologiile pituitare si tulburarile hormonale

Cunoscuta si sub denumirea de glanda pituitara, hipofiza este un organ care coreleaza functiile tuturor glandelor endocrine ale organismului, regland activitatea acestora prin mecanisme specifice de feedback. Localizata la nivelul seii turcesti, hipofiza se afla in stransa legatura cu hipotalamusul prin intermediul tijei pituitare si este compusa din doua parti:
Hipofiza: patologiile pituitare si tulburarile hormonale
  • Hipofiza anterioara sau adenohipofiza cu rol in sinteza hormonilor reglatori reprezentati de HGH hormonul de crestere, PRL prolactina, FSH hormon foliculostimulant, LH hormon luteinizant, ACTH hormon adrenocorticotrop si TSH hormon de stimulare tiroidiana. Acesti hormoni moduleaza functia glandelor endocrine periferice sau actioneaza direct asupra diferitelor sisteme si organe, avand puternic impact asupra metabolismului.
  • Hipofiza posterioara sau neurohipofiza la nivelul careia se regasesc proiectiile axonale ale neuronilor magnocelulari hipotalamici, cu rol in eliberarea la nivel circulator de vasopresina si oxitocina.

Cuprins

Productia de hormoni hipofizari

Hormonii sintetizati de catre hipofiza anterioara sunt:

  • HGH sau hormonul de crestere uman, cunoscut si sub denumirea de somatotropina, este secretat de catre celulele acidofile ale hipofizei anterioare sub reglajul hormonului eliberator al hormonului de crestere GHRH si al factorului de inhibitie pentru eliberarea somatotropinei SRIF. HGH stimuleaza productia de ARN si procesele de sinteza proteica, mobilizeaza acizii grasi din depozite si prezinta efecte tranzitorii antagonice insulinei.
  • Prolactina este sintetizata de catre celulele acidofile lactotrofe ale hipofizei anterioare si prezinta functie lactogenica si galapoiectica, determinand aparitia lactatiei imediat dupa nastere prin actiunea sa asupra glandelor mamare.
  • Hormonul foliculostimulant FSH face parte alaturi de LH din categoria hormonilor gonadotropi, avand functie de stimulare a spermatogenezei la persoanele de sex masculin si de crestere si maturare a foliculilor ovarieni la persoanele de sex feminin. Concentratia maxima de FSH este inregistrata in etapa de ovulatie, insa cresterea acestuia este mai mica in comparatie cu cea a LH-ului.
  • LH sau hormonul luteinizant stimuleaza cresterea si buna functionare a gonadelor (ovare si testicule) alaturi de FSH. La nivelul ovarelor, LH stimuleaza cresterea si maturarea foliculilor, sustinand formarea si evolutia corpului galben si a sintezei de estrogen si progesteron. La barbati, hormonul luteinizant stimuleaza activitatea celulelor testiculare Leydig (fiind denumit si hormonul de stimulare al celulelor interstitiale), sinteza de testosteron si maturarea spermatozoizilor.
  • ACTH-ul sau hormonul adrenocorticotrop controleaza dezvoltarea si sinteza hormonilor glucocorticoizi prin actiunea sa asupra zonei fasciculate a glandelor suprarenale. Efectele indirecte ale ACTH-ului asupra metabolismului glucidic, proteic si lipidic se datoreaza actiunii hormonilor glucocorticoizi asupra organismului.
  • TSH-ul sau hormonul de stimulare tiroidiana cunoscut si sub denumirea de tirotropina, este sintetizat de catre celulele bazofile ale hipofizei anterioare sub influenta hormonului eliberator de TSH produs de catre hipotalamus. TSH-ul prezinta rol de stimulare al sintezei si ratei de proliferare a hormonilor tiroidieni reprezentati de tiroxina T4 si triiodotironina T3, avand numeroase implicatii la nivelul metabolismului. TSH-ul reprezinta un hormon cu variatii diurne, a carui concentratie serica maxima este inregistrata in jurul orei 23.

La nivelul hipofizei posterioare sau al neurohipofizei are loc sinteza de:

  • Vasopresina sau hormonul antidiuretic constituie un hormon sintetizat la nivelul nucleilor supraoptic si paraventricular, care odata ajuns in circulatia sistemica actioneaza asupra tubilor colectori, determinand cresterea permeabilitatii pentru apa la nivelul acestora. Sinteza vasopresinei este reglata de catre osmoreceptorii hipotalamici si baroreceptorii de la nivelul vaselor mari de sange, concentratiile serice ale hormonului antidiuretic fiind direct proportionale cu osmolalitatea (presiunea osmotica a unei solutii exprimata in mOsm per kilogram de apa).
  • Oxitocina reprezinta un neurohormon sintetizat de catre hipotalamus si stocat la nivelul hipofizei posterioare, care regleaza contractiile uterine in timpul travaliului si initiaza lactatia imediat dupa nastere. Suplimentar, oxitocina promoveaza procesele de crestere si vindecare, genereaza atasamentul romantic, contribuie la dezvoltarea comportamentului matern si faciliteaza stabilirea legaturilor la nivel social.

Afectiuni ale glandei pituitare

Patologiile hipofizare care apar ca urmare a unei tumori, traumatism, inflamatie sau infectie la acest nivel genereaza dereglari hormonale ce se pot manifesta prin:

  • Diabet insipid de tip central (deficit de hormon antidiuretic)
  • Gigantism si acromegalie (datorate sintezei accelerate a hormonului de crestere)
  • Hipotiroidism (deficit de TSH)
  • Hiperpituitarism
  • Hipopituitarism.

Adenomul hipofizar

Adenomul de glanda pituitara constituie o tumora hipofizara benigna care reprezinta intre 5 si 8% din totalul afectiunilor tumorale cu localizare intracraniana. Adenoamele hipofizare functionale reprezinta tumori benigne capabile de sinteza hormonala (prolactina, hormon de crestere, ACTH si TSH) care sunt insotite de manifestari clinice datorate eliberarii in circulatie in cantitati excesive ale hormonului sintetizat.

Adenoamele hipofizare non-functionale asociaza de regula manifestari clinice datorate sindromului de compresie reprezentate de:

  • Pierderea vederii (in cazul presiunii exercitate de masa tumorala asupra chiasmei optice)
  • Insuficienta hipofizara (compresia glandei hipofize cu suprimarea functiei secretorii a acesteia).

Insuficienta hipofizara

In functie de extinderea procesului patologic la nivelul glandei hipofize, insuficienta hipofizara poate fi clasificata dupa cum urmeaza:

  • Insuficienta hipofizara monotropa care evolueaza cu afectarea unui singur tip de hormon (insuficienta gonadotropa).
  • Insuficienta hipofizara bitropa care asociaza afectare la nivelul a 2 linii hormonale.
  • Panhipopituitarism care implica afectarea intregii sinteze hormonale.

Sindromul Sheehan

Sindromul Sheehan reprezinta un tip particular de insuficienta hipofizara datorata leziunilor hipoxice ale glandei pituitare ce apar in cursul unei nasteri complicate care asociaza hipertensiune arteriala, soc si hemoragie semnificativa.

Necroza si insuficienta hipofizara apar in contextul unor pierderi importante de sange in timpul nasterii care diminueaza irigarea hipotalamusului si a glandei pituitare.

Acest tip de leziuni se pot manifesta si la persoanele de sex masculin fiind generate de diabet zaharat, infectia cu bacil Koch (tuberculoza) sau Treponema pallidum (agentul etiologic al sifilisului), micoze sau bruceloze.

Diagnosticul tulburarilor hormonale de cauza hipofizara

Diagnosticul tulburarilor hormonale care se datoreaza patologiilor hipofizare este stabilit de catre medicul endocrinolog prin intermediul anamnezei, al examenului clinic al pacientului si al investigatiilor de laborator si imagistice.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Realizarea profilului hormonal (determinarea valorilor serice ale anumitor hormoni) este indicata de medicul endocrinolog in conformitate cu manifestarile clinice ale pacientului si necesita recoltarea de sange venos periferic, in functie de ritmul circadian/lunar de secretie al hormonilor.

Explorarile imagistice utilizate in mod curent pentru diagnosticarea afectiunilor glandei hipofize sunt reprezentate de radiografia de sa turceasca si RMN-ul hipofizar, in timp ce campimetria vizuala si fundoscopia pot indica existenta unei eventuale formatiuni tumorale pituitare.

Tratamentul tulburarilor hormonale de cauza hipofizara

Tratamentul tulburarilor hormonale asociate patologiilor hipofizare se efectueaza in conformitate cu recomandarile medicului endocrinolog si poate implica realizarea unei interventii neurochirurgicale sau radioterapie in cazul adenoamelor pituitare sau tratament hormonal substitutiv. Este important ca pacientul sa respecte recomandarile medicului endocrinolog cu privire la efectuarea evaluarilor hormonale in dinamica (seriate) si a vizitelor medicale regulate, deoarece tratamentele de substitutie pot necesita ajustare periodica, in conformitate cu particularitatile fiecarui caz in parte.

 

Referinte:

Data publicării 25.01.2024
Data ultimei actualizari 12.02.2024