Ipohondru? Cum facem fata preocuparii irationale cu privire la sanatate

Ipohondru este termenul utilizat adesea pentru a descrie persoana care traieste constant teama de a avea o boala grava, acorda o atentie excesiva semnelor fizice (inclusiv simptomele minore sunt interpretate ca manifestare a unei boli primejdioase), cauta in mod obsesiv informatii medicale din multiple surse si solicita teste si investigatii suplimentare, in ciuda faptului ca analize anterioare au exclus o patologie ori au prezentat valori normale.
Ipohondru? Cum facem fata preocuparii irationale cu privire la sanatate

Persoanele ipohondre nu inventeaza simptome, ci exacerbeaza anumite manifestari clinice, aratand o preocupare irationala cu privire la starea lor de sanatate.

Cuprins

Ce este hipocondria (ipohondria)?

Hipocondria, mai cunoscuta sub denumirea de ipohondrie, se refera la preocuparea cuiva in legatura cu faptul ca ar avea ori ideea ca are o maladie severa, bazata pe interpretarea eronata a simptomelor ori a functiilor corporale.

Conform Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, hipocondria reprezinta o tulburare de anxietate de boala sau tulburare cu simptome somatice.

Printre particularitatile acestei tulburari anxioase ori somatice, se numara:

  • Faptul ca poate sa apara la orice varsta, insa, de regula, ipohondria debuteaza in tinerete, la inceputul perioadei adulte
  • De obicei, are o evolutie cronica, de lunga durata
  • Perioadele alterneaza cu intensificari si ameliorari ale simptomelor, dar si cu recuperarea completa uneori
  • Vindecarea ipohondriei are cativa indicatori de prognostic favorabil, precum - debutul acut, durata scurta, simptomele hipocondriace usoare, prezenta comorbiditatii medicale generale, absenta unei tulburari mentale
  • Pentru ca se intinde pe perioade lungi de timp, persoanele din jur vor percepe aceasta tulburare drept o caracteristica a personalitatii pacientului.

Ce inseamna sa fii ipohondru?

  • Persoana ipohondra se arata extrem de preocupata si anxioasa cu privire la sanatatea sa.
  • Aceasta ingrijorare persistenta este omniprezenta si poate avea o influenta negativa asupra vietii atat la nivel personal, cat si profesional (concedii medicale, invoiri repetate pentru a merge la consulturi medicale, absentari nejustificate de la munca).
  • Interpreteaza simptomele minore si unele senzatii fizice minore ca fiind semne ale unei boli grave sau in stadiu terminal chiar. Exagerarea simptomelor se manifesta sub forme diverse, o usoara cefalee este considerata un motiv intemeiat pentru efectuarea unui RMN cerebral.
  • Se confrunta cu o frica constanta de a avea o boala serioasa, desi nu exista rezultate medicale care sa sustina un diagnostic de boala.
  • Pacientii cu aceasta tulburare adesea considera ca nu au primit asistenta medicala corespunzatoare (cred ca au fost examinati superficial spre exemplu) si „umblatul din doctor in doctor" ii frustreaza.
  • Nu agreaza deloc ideea de a consulta un specialist in sanatate mintala.
  • Se asteapta sa fie tratati in mod diferit de cei din jurul lor (familie, prieteni, colegi), ceea ce duce la relatii tensionate.
  • Desi au o preocupare exacerbata fata de sanatatea lor, de multe ori actioneaza similar grupurilor din care fac parte, spre exemplu pot avea un regim alimentar haotic, sunt sedentari etc.

Factori de risc

Potrivit literaturii de specialitate, factorii de risc in aparitia tulburarii anxioase de boala/ tulburarii cu simptome somatice sunt:

  • Maladii severe suferite in special in perioada copilariei
  • Experienta anterioara cu un membru al familiei care a trecut printr-o boala severa, paralizii, tumori canceroase
  • Stresorii psihosociali, asa cum este spre exemplu decesul unui apropiat
  • Pacientii cu hipocondrie prezinta adesea si alte tulburari – mai ales tulburari anxioase, depresive si somatoforme.

Criterii de diagnostic hipocondrie

In vederea stabilirii diagnosticului de hipocondrie, specialistul in sanatate mintala va evalua parametrii:

  • Exista o preocuparea exacerbata a pacientului in legatura cu o boala grava. Supozitia acestuia se bazeaza pe interpretarea eronata si exagerata a unor simptome fizice.
  • Gandurile excesive fata de posibila boala continua si in urma efectuarii tuturor testelor care au condus la excluderea oricarei patologii.
  • Frica de boala interfereaza cu activitatile de zi cu zi, influentand performanta profesionala si relatiile familiale, sociale, in mod negativ.
  • Durata acestor preocupari irationale cu privire la sanatate se intind pe o durata mai lunga de 6 luni.

Inainte de stabilirea diagnosticului, medicul va exclude existenta altor afectiuni din sfera psihologica, precum tulburarea deliranta, tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC), panica, un episod depresiv major, anxietatea de separare sau alta tulburare somatoforma.

Prezenta unei conditii medicale subiacente – de exemplu stadii precoce ale conditiilor neurologice (scleroza multipla, miastenia gravis), endocrine (afectiune tiroidiana), patologii care afecteaza sisteme ale corpului multiple (lupus eritematos sistemic) si altele este cea mai importanta conditie pentru diagnosticul diferential in hipocondrie. Confirmarea prezentei unei afectiuni medicale diagnosticate, nu exclude diagnosticul de ipohondrie. Totodata, preocuparea tranzitorie cu privire la o anumita problema de sanatate nu constituie ipohondrie.

Simptomele somatice asa cum este, spre exemplu durerea abdominala, sunt frecvente la copii si nu trebuie sa fie diagnosticate ca hipocondrie, decat daca copilul are o preocupare prelungita referitoare la faptul ca sufera de o boala grava.

Preocuparile somatice si frica de debilitate pot fi frecvente la persoanele in varsta. Debutul preocuparilor pentru sanatate la o varsta inaintata este foarte posibil insa sa corespunda realitatii ori sa reflecte o tulburare afectiva, nu hipocondrie.

Tratamentul ipohondriei

Obiectivul tratamentului este sa tina sub control simptomele care interfereaza cu activitatile zilnice ale pacientului prin intermediul terapiei.

Frica constanta si ingrijorarea sunt o sursa de stres care produce efecte nedorite asupra sanatatii fizice si psihice in aceeasi masura.

Aceasta tulburare impacteaza considerabil relatiile interpersonale. Concentrarea asupra sanatatii limiteaza timpul petrecut cu cei dragi ori timpul alocat altor activitati recreative. Depresia si gandurile suicidale pot aparea la pacientii cu hipocondrie.

De asemenea, creste riscul de:

  • Dificultati financiare din cauza resurselor materiale alocate consultatiilor si investigatiilor medicale inutile
  • Pierderea locului de munca
  • Teste si investigatii nenecesare cu potentiale complicatii.

Prima linie a tratamentului pentru hipocondrie implica de obicei o abordare multidisciplinara care poate include terapia cognitiv-comportamentala (TCC), terapia axata pe deprinderea tehnicilor de relaxare si gestionare a stresului.

Secundar, la recomandarea terapeutului, pacientului i se poate prescrie administrarea de antidepresive precum inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) si inhibitorii recaptarii serotoninei si norepinefrinei (SNRI). Aceste clase de medicamente s-au dovedit a fi eficiente in aceasta afectiune.

In cazul multor pacienti sunt indicate deopotriva psihoterapia si tratamentul farmacologic.

 

Hipocondria, tulburarea de anxietate de boala, tulburarea cu simptome somatice nu pot fi prevenite, insa cu ajutorul unui psihoterapeut, efectele pot fi minimizate, astfel incat impactul negativ asupra calitatii vietii sa fie redus considerabil. Daca tu sau cineva drag va confruntati cu o situatie similara, solicitati sprijin medical specializat.

 

Referinte:

Data publicării 23.06.2023