Vizita la medicul ortoped – cele mai frecvente afectiuni ortopedice

Artroza, entorsa, luxatia si fractura osoasa sunt printre cele mai frecvente afectiuni ale sistemului osteoarticular. Artroza afecteaza cu precadere persoanele trecute de o anumita varsta, dar si tinerii sportivi cu istoric de accidentare neglijata. Entorsa, luxatia si fractura apar deopotriva la copii si adulti, toate necesitand o vizita de urgenta la medicul ortoped.

In lipsa unui consult de specialitate, a unui diagnostic si tratament corespunzator, exista riscul aparitiei complicatiilor.

Cuprins

Afectiuni ortopedice | Artroza

Artroza este o boala degenerativa determinata de uzura articulatiei (a cartilajului articular). Femeile si persoanele in varsta sunt mai predispuse, insa artroza poate sa apara si la tineri sportivi. Cel mai frecvent afectate sunt articulatiile soldului si genunchiului.

Artroza poate fi de doua tipuri: artroza primara sau artroza secundara. Cea primara nu are intotdeauna o cauza bine cunoscuta, in timp ce artroza secundara apare post-traumatic sau dupa un proces inflamator reumatoid.

Simptomele artrozei difera in functie de stadiul acesteia. La inceput se poate manifesta prin rigiditate si umflarea articulatiei (de obicei la nivelul genunchiului). Durerea apare la reluarea miscarii dupa un repaus prelungit.

Tratamentul artrozei se adreseaza in special durerii. Artroza poate fi ameliorata atat folosind antiinflamatoare orale si locale, cat si prin intarirea musculaturii cu ajutorul fiziokinetoterapiei.

Infiltratiile intra-articulare cu acid hialuronic si PRP (plasma imbogatita cu trombocite) ajuta la incetinirea evolutiei bolii.

In stadiile avansate ale artrozei, in care nu mai exista raspuns la tratamentul conservator mentionat, se recomanda interventie chirurgicala – protezarea articulatiei, adica inlocuirea articulatiei naturale deteriorata, cu un implant artificial.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

 

Afectiuni ortopedice | Entorsa si luxatia

Entorsa reprezinta o leziune a ligamentelor de la nivelul unei articulatii. Prin leziune se intelege fie o intindere, fie o ruptura. Apare in general post-traumatic, dupa o miscare gresita, o accidentare.

Luxatia, implica in plus fata de entorsa, dislocarea oaselor din articulatie si pierderea contactului fiziologic al suprafetelor articulare.

Entorsele apar de obicei la nivelul genunchiului si se pot asocia cu ruptura ligamentului incrucisat anterior sau a ligamentelor colaterale si la nivelul gleznei, cu afectarea ligamentului talo-fibular anterior. Dupa ruptura acestor ligamente poate sa apara instabilitatea articulatiei genunchiului sau a gleznei.

Simptomele in cazul entorsei sunt: durere severa si tumefiere locala. Imposibilitatea de a misca articulatia si deformarea vizibila a acesteia survin in caz de luxatie.

Tratamentul entorselor este ales in functie de gradul de severitate al entorsei. Se pot recomanda: repaus, imobilizare in fasa elastica, imobilizare cu ajutorul unei orteze medicale. In situatia in care entorsa este asociata cu rupturi ligamentare ori instabilitate articulara, medicul ortoped poate sa recomande interventia chirurgicala.  

Luxatia este considerata o urgenta medicala. Tratamentul este reprezentat in primul rand de repozitionarea oaselor din articulatie si imobilizarea membrului afectat. Cea mai comuna luxatie este cea a umarului. In cazul asocierii cu o ruptura ligamentara este necesara interventia chirurgicala.

Luxatiile care nu sunt tratate corect initial, pot sa reapara si sa produca simptome de instabilitate si durere pe termen lung, ducand la aparitia artrozei.

Afectiuni ortopedice | Fractura

Fracturile osoase apar post-traumatic, in urma unei caderi, a unei lovituri puternice sau ca urmare a unui impact repetitiv, asa numitele fracturi de stres (acestea apar frecvent in randul sportivilor).

Pacientul cu fractura prezinta o durere ce se intensifica la miscarea zonei de fractura, umflare si echimoza local, insotite de incapacitatea de a folosi membrul afectat. Poate aparea si senzatia de amorteala daca fractura asociaza si leziune nervoasa. In cazul fracturilor deschise, pot fi prezente sangerari.

Fractura poate surveni la orice varsta. De obicei, la tineri apare din cauza unui traumatism puternic, iar la varstnici, aceasta poate fi provocata inclusiv de caderea de la acelasi nivel (caderea din picioare), cauza fiind osteoporoza. Femeile sunt mai predispuse la aparitia fracturilor decat barbatii.

Tratamentul fracturilor include o evaluare initiala efectuata de catre medicul ortoped, apoi efectuarea investigatiilor necesare pentru a se recomanda tratamentul adecvat. Acesta poate sa fie conservator, prin imobilizare in aparat gipsat sau in orteza medicala fixa, sau chirurgical, prin fixarea interna ce implica montarea a diferite tije, placi si suruburi.

Recuperarea depinde de tipul fracturii, de localizarea acesteia si de tratamentului indicat de catre medicul ortoped.

 

Bibliografie:

  • Buckwalter, J.A., Saltzman, C. and Brown, T., 2004. The impact of osteoarthritis: implications for research. Clinical Orthopaedics and Related Research (1976-2007), 427, pp.S6-S15.
  • Bot, A.G., Bekkers, S., Herndon, J.H., Mudgal, C.S., Jupiter, J.B. and Ring, D., 2014. Determinants of disability after proximal interphalangeal joint sprain or dislocation. Psychosomatics, 55(6), pp.595-601.
  • Delais-Roussarie, E., Doetjes, J. and Sleeman, P., 2004. Dislocation. Handbook of French semantics, pp.501-528.
  • Knott, J.F., 1973. Fundamentals of fracture mechanics. Gruppo Italiano Frattura.