Dishidroza – factori declansatori, simptome, tratament

Termenul de dishidroza semnifica hipersudoratie, insa cuvantul adecvat pentru a descrie leziunile intalnite in evolutia acestei dermatoze este acela de pomfolix-bule. Dishidroza este o afectiune dermatologica manifestata prin aparitia unor vezicule cu lichid la nivelul palmelor si al degetelor membrelor superioare, insa pot fi prezente si pe suprafata plantelor. Evolutia leziunilor se extinde in majoritatea situatiilor pe o perioada de 3 saptamani si este insotita de prurit intens, senzatie de arsura si durere la nivelul veziculelor. Dupa spargerea veziculelor si eliminarea continutului lichidian, tegumentul dobandeste un aspect solzos caracteristic, fiind acoperit de scuame sfaramicioase.
Dishidroza – factori declansatori, simptome, tratament

In anumite situatii, manifestarile clinice ale dishidrozei pot cuprinde simultan ambele tipuri de leziuni, insa este important de retinut faptul ca acestea nu prezinta caracter contagios. Dishidroza nu este o boala transmisibila.

Dishidroza constituie o afectiune cronica a carei evolutie este marcata de recaderi frecvente si predispune in mod frecvent la stigmatizare sociala si dificultati de integrare profesionala.

Cuprins

Factori de risc si persoane predispuse la dishidroza

Incidenta dishidrozei este mai crescuta in cadrul populatiilor constituite din:

  • Persoane cu varsta intre 20 si 40 de ani
  • Persoane de sex feminin
  • Pacienti cu antecedente heredocolaterale sau personale de dishidroza sau dermatita de contact
  • Indivizi cu teren atopic predispus la aparitia alergiilor. Se estimeaza faptul ca aproximativ jumatate dintre pacientii care prezinta dishidroza asociaza dermatita atopica determinata de nichel, cobalt, dermatofiti, antigene cu afinitate specifica pentru proteinele care intra in alcatuirea tegumentului palmo-plantar. Legarea acestor antigene la receptorii tisulari poate initia pomfolixul
  • Pacienti aflati sub tratament imunoglobulinic cu administrare intravenoasa.

Principalii factori de risc implicati in aparitia dishidrozei sunt reprezentati de catre:

  • Conditiile de stres fizic si emotional.
  • Variatia factorilor de mediu: schimbarea anotimpurilor, temperaturile extreme, umiditatea crescuta favorizeaza aparitia eruptiei veziculoase palmo-plantare si pot exacerba leziunile deja constituite ale pomfolixului.
  • Expunerea la anumite metale de tipul cobaltului si nichelului care pot fi regasite in bijuterii si obiecte de vestimentatie ornamentale. Expunerea la ioni metalici prin ingestia accidentala a acestora odata cu alimentele.
  • Existenta in antecedent a unei dermatite atopice creste riscul de aparitie al pomfolixului
  • Infectiile fungice ale pielii cu tinea pedis cauzata de fungi dermatofiti reprezinta un factor de risc asociat in mod frecvent cu pomfolixul. Este demonstrat faptul ca aplicarea tratamentului specific antifungic are ca efect remiterea manifestarilor cutanate atribuite dishidrozei.
  • Existenta unei sensibilitati la nivelul tegumentului - persoanele cu piele sensibila care se irita usor la contactul cu diferite tipuri de agenti chimici sau cauciuc sunt mai predispuse la aparitia dishidrozei.

Tipuri de dishidroza

Dishidroza poate clasificata in functie de aspectul si evolutia leziunilor veziculo-buloase dupa cum urmeaza:

  • Dishidroza simpla - cel mai intalnit tip de dishidroza caracterizata de aparitia veziculelor de mici dimensiuni inserate profund la nivel epidermal.
  • Eczema dishidrotica - evolueaza cu vezicule pe fond eritematoscuamos (piele rosie care se descuameaza) care sunt insotite de fisuri tegumentare dureroase.
  • Dishidroza buloasa - apare ca urmare a extinderii veziculelor cu lichid care formeaza leziuni buloase.
  • Dishidroza hemoragica este caracterizata de aparitia veziculelor cu lichid usor sangvinolent.
  • Dishidroza pustuloasa este cauzata de suprainfectia cu germeni bacterieni patogeni a leziunilor tegumentare constituite dupa evacuarea veziculelor. In anumite situatii tabloul clinic evolutiv al dishidrozei pustuloase poate include prezenta adenopatiilor locale.

Simptome dishidroza

Dishidroza palmo-plantara (cheiropomfolix, eczema dishidrotica, pomfolix sau pseudopomfolix) constituie o dermatoza acuta care debuteaza brusc prin aparitia leziunilor de tip veziculo-bulos profunde, pruriginoase, care sunt urmate de descuamare si lichenificare (ingrosarea pielii).

Principalul simptom al dishidrozei este reprezentat de blisterele (vezicule cu lichid) constituite la nivelul palmelor si pe fetele laterale ale degetelor. Exista si situatii in care leziunile apar la nivelul talpilor. Veziculele prezinta in majoritatea situatiilor dimensiuni reduse cu tendinta de confluare care determina un aspect caracteristic similar „budincii de tapioca”. In cazuri severe, leziunile pot conflua, favorizand aparitia de blistere extinse cu risc crescut de infectare.

Alaturi de pruritul tegumentar de la nivelul veziculelor, pacientii cu dishidroza prezinta hipersudoratie asociata zonelor afectate si uneori disconfort dureros la nivelul acestora.

Frecventa episoadelor de dishidroza variaza de la caz la caz, unii pacientii prezentand un singur puseu, in timp ce altii prezinta eruptii veziculoase intermitente pentru perioade mai indelungate de luni sau ani.

Eczema dishidrozica constituie o dermatoza cronica, a carei evolutie imprevizibila variaza de la un episod pe luna la unul pe an in functie de factorii de risc asociati si predispozitia pacientului.

Daca va confruntati cu astfel de manifestari clinice la nivelul pielii, programati un consult de specialitate la medicul dermatolog pentru diagnostic si conduita terapeutica adecvata.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Ce anume declanseaza dishidroza?

Etiologia dishidrozei nu este cunoscuta, insa a fost observat faptul ca leziunile tegumentare specifice acestei afectiuni sunt mai des intalnite la persoanele cu teren atopic, adica predispuse la alergii. Dermatita atopica si febra fanului reprezinta afectiuni care evolueaza in mod frecvent cu eruptii tegumentare similare dishidrozei.

Dishidroza cunoscuta si sub denumirea de pomfolix sau pseudopomfolix este generata de un proces patologic de tip imunologic complex, care include complementul seric, mieloperoxidaza si limfocite T. Suplimentar, mecanismele patologice care genereaza dishidroza palmoplantara, pot include un raspuns imunologic secundar mediat IgE sau reactii alergice accentuate de administrarea anumitor substante medicamentoase cu rol terapeutic.

Studiile desfasurate pana in prezent au evidentiat o similaritate intre dishidroza palmo-plantara si alte forme de dermatoze spongioase de tipul dermatitei atopice, care consta in prezenta unui numar crescut de celule Langerhans si CD-45 la nivelul leziunilor, alaturi de CD3, CD8 si anticorpi IgE.

Expunerea la ioni metalici de tipul cobaltului prin ingestia accidentala a acestora poate determina aparitia unei hipersensibilitati de tip I si IV in cadrul carora antigenul activeaza limfocitele T, determinand aparitia dermatitei alergice sistemice manifestata sub forma unei eczeme dishidrotice.

Optiuni de tratament dishidroza

Tratamentul dishidrozei variaza in functie de severitatea manifestarilor si extinderea leziunilor veziculare si poate include:

  • Corticosteroizi sub forma de topice (creme si unguente) diminueaza aparitia veziculelor cu lichid si favorizeaza vindecarea celor deja constituite. Absorbtia substantei active poate fi imbunatatita prin acoperirea zonelor la nivelul carora s-au aplicat unguentele, cu fasa sterila umeda. Corticoizii orali sunt prescrisi de catre medicul dermatolog pacientilor care prezinta forme severe de deshidroza.
  • Fototerapie - expunerea la lumina ultravioleta a pielii afectate dupa aplicarea cremelor corticoide amelioreaza simptomatologia pacientului si limiteaza perioada de evolutie a leziunilor veziculare.
  • Unguentele pe baza de imunosupresoare reprezinta o varianta terapeutica recomandata in cazul pacientilor care prezinta contraindicatii pentru terapia corticosteroida. Acest tip de tratament trebuie prescris cu discernamant deoarece imunosupresoarele cresc riscul de infectii ale pielii.
  • Administrarea de toxina botulinica injectabila.

Nutritia in dishidroza

Dieta alimentara ca metoda adjuvanta de tratament pentru dishidroza este utila in cazul pacientilor care prezinta alergie la nichel si consta in evitarea alimentelor reprezentate de:

  • Fructe de mare
  • Ciuperci
  • Ceapa
  • Porumb
  • Spanac
  • Rosii
  • Ciocolata
  • Praf de copt.

In cazul dietei restrictive pentru cobalt este indicat sa se evite consumarea de piersici, bere, varza, cacao, ciocolata, cafea, nuci, faina integrala si ficat.

Se recomanda evitarea consumului de catre persoanele cu dishidroza a zaharului, carbohidratilor rafinati si a junk food-ului de tip fast food, precum si a alimentelor picante.

Fructele si legumele consumate in stare proaspata reprezinta o sursa importanta de antioxidanti, contribuind la diminuarea inflamatiei si a pruritului asociat dishidrozei, alaturi de alimentele bogate in acizi grasi omega 3 (peste gras). Consumul unei cantitati adecvate de lichide previne aparitia aspectului solzos inestetic asigurand mentinerea unei hidratari corespunzatoare a pielii.

Cum prevenim dishidroza?

Principalele modalitati de preventie ale dishidrozei palmo-plantare sunt reprezentate de:

  • Mentinerea unui tegument uscat la nivelul talpilor si palmelor prin evitarea purtarii manusilor si sosetelor sintetice. Daca activitatea profesionala nu permite acest lucru este recomandata utilizarea manusilor care absorb umezeala si a sosetelor cu un continut ridicat de bumbac.
  • Uscarea corespunzatoare a mainilor si picioarelor dupa baie si activitati care implica spalatul frecvent al mainilor.
  • Mentinerea unui nivel optim de hidratare tegumentara atat prin aport oral de lichide, cat si prin aplicarea regulata de creme emoliente.
  • Evitarea expunerii la substante chimice iritante, nichel si cobalt.
  • Utilizarea ustensilelor de bucatarie fara nichel in timpul procesarii termice a hranei.
  • Reducerea sau eliminarea factorilor de stres psiho-emotionali.

 

Referinte:

Data publicării 03.05.2023