Imunoterapia sau cum ajutam organismul sa lupte impotriva infectiilor

Imunoterapia reprezinta o metoda de management terapeutic al patologiilor oncologice, bolilor autoimune, afectiunilor de tip alergic sau infectios, in cazul carora tratamentele conventionale reprezentate de chimioterapie ori radioterapie nu sunt eficiente, respectiv determina aparitia de efecte secundare semnificative ce depasesc beneficiul terapeutic.
Imunoterapia sau cum ajutam organismul sa lupte impotriva infectiilor

Alaturi de chimioterapie si radioterapie, imunoterapia este utilizata pentru tratarea cancerului, avand ca principal efect potentarea răspunsului imun anti-tumoral fiziologic al organismului.

Imunoterapia mai poate fi utilizata pentru tratatrea pacientilor diagnosticati cu anumite boli autoimune de tipul psoriazisului, lupusului sau artritei reumatoide sau al persoanelor care prezinta alergii amenintatoare de viata la polen ori venin de insecte. Infectia cu virusul imunodeficientei umane - HIV, Hepatita B sau C, reprezinta alte patologii care pot beneficia de efectele benefice ale imunoterapiei.

Cuprins

Cum functioneaza imunoterapia?

Avantajele imunoterapiei in cazul afectiunilor tumorale sunt reprezentate de:

  • Incetinirea ratei de proliferare a celulelor tumorale
  • Diminuarea riscului de diseminare al celulelor canceroase
  • Sustinerea sistemului imunitar
  • Distribuirea tintita la nivelul tumorii a agentilor terapeutici cu rol toxic pentru a distruge celulele canceroase.

Imunoterapia, spre deosebire de chimioterapie, nu afecteaza toate celulele cu rata inalta de proliferare din organism, avand un spectru restrans de actiune care se limiteaza la tesutul tumoral malign.

In functie de principiile aplicate, imunoterapia poate presupune utilizarea de:

  • Anticorpi monoclonali – limfom-non Hodgkin, leucemie limfocitara cronica
  • Vaccinuri antitumorale - melanom, tumori cerebrale, cancer de san, cancer renal, leucemii
  • Imunoterapii nespecifice - limfom non-Hodgkin, leucemie mieloida cronica, carcinom bazocelular in stadiu incipient
  • Terapia cu virus oncolitic
  • Terapia cu celule T.

In ce patologii este folosita imunoterapia?

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, mediul stiintific a determinat dezvoltarea unei game largi de vaccinuri. Au inceput cu vaccinul impotriva rabiei, holerei, tifosului, pertussisului (tusea convulsiva), tuberculozei si tetanosului.

Imunoterapia ca metoda de profilaxie a fost completata ulterior cu vaccinuri impotriva febrei galbene, gripei poliomielitei, rubeolei, rujeolei si oreionului. La sfarsitul anului 1981 a fost introdus pe piata farmaceutica primul vaccin bazat pe un singur antigen de suprafata purificat pentru prevenirea hepatitei B.

Descoperirea interferonului in 1957 in Statele Unite ale Americii a reprezentat prima etapa a studiilor care au determinat aparitia vaccinurilor impotriva cancerului.

Principalele tipuri de cancer in cazul carora s-au obtinut rezultate remarcabile prin intermediul imunoterapiei sunt reprezentate de melanomul malign, cancerul pulmonar fara celule mici, cancerul renal cu celule clare, tumorile vezicale aflate in stadii incipiente de evolutie, leucemia limfocitara cronica, limfom non Hodgkin, tumori cerebrale, cancer de san, sau carcinom bazocelular.

Imunoterapia - tratament impotriva cancerului?

Principiul de functionare al anticorpilor monoclonali se bazeaza pe manipularea punctelor de control imunitar care au ca principal rol blocarea raspunsului imun si prevenirea fenomenelor de autoimunitate care afecteaza tesuturile indemne. Formatiunile tumorale utilizeaza acest mecanism pentru a impiedica recunosterea celulelor tumorale si distrugerea acestora de catre limfocitele de tip T (celule ale sistemului imunitar).

Anticorpii monoclonali cu rol de inhibitori ai punctelor de control de tipul CTLA-4 si inhibitorii PD-1 deja disponibili pe piata farmaceutica, previn aceste mecanisme de inactivare exercitate de catre celulele tumorale si potenteaza raspunsul imun anti-tumoral al organismului.

Aproximativ 20% dintre pacientii diagnosticati cu melanom malign metastazat care au beneficiat de tratament cu anticorpi monoclonali cu rol de inhibitori ai punctelor de control anti CTLA-4 intra in remisie, avand o rata de supravietuire de 5-10 ani.

Studiile desfasurate cu privire la eficacitatea imunoterapiilor care utilizeaza inhibitori de tip PD-1 atesta faptul ca rata de supravietuire a pacientilor cu melanom malign la 2 ani dupa diagnosticare este de aproximativ 55%. In cazul bolnavilor care au beneficiat de terapie imunologica combinata CTLA-4 si PD-1 aceasta creste pana la aproximativ 70%.

Utilizarea imunoterapiei cu agenti PD-1 dupa finalizarea chimioterapiei in cazul cancerului pulmonar creste rata de supravietuire la 3 ani in 15-20% din cazuri, aceasta abordare inovativa fiind superioara alternativelor clasice de tratament.

  • Vaccinurile impotriva patologiilor canceroase sunt utilizate pentru prevenirea si/ sau tratarea cancerelor aflate in evolutie. Ele au ca efect optimizarea raspunsului imun antitumoral fiziologic al organismului. Un astfel de vaccin antitumoral este utilizat pentru prevenirea infectiilor cu HPV, agentul etiologic al cancerului de col uterin, dar si al anumitor tipuri de tumori laringiene, faringiene sau pulmonare.
  • Imunoterapia nespecifica implica adminstrarea de interleukine si interferoni pentru suplimentarea nivelurilor acestor compusi sintetizati in mod fiziologic de catre organism si sustinerea sistemului imun. Factorul de stimulare al coloniilor de granulocite G-CSF si al coloniilor granulo-monocitare reprezinta un factor de crestere al sangelui utilizat in cadrul imunoterapiei nespecifice pentru stimularea maduvei osoase in vederea productiei de celule specializate in apararea antiinfectioasa a organismului.
  • Bacilul Calmette Guerin constituie o bacterie modificata în laborator care declanseaza un raspuns imun antitumoral local la nivel vezical, utilizat in cazul pacientilor diagnosticati cu tumori ale vezicii urinare aflate in stadii incipiente de evolutie.
  • Terapia cu virus oncolitic reprezinta o alta forma de imunoterapie care presupune utilizarea de virusuri modificate genetic pentru distructia celulelor tumorale.
  • Terapia cu celule T presupune recoltarea si modificarea in laborator a celulelor T proprii pacientului, care sunt reintroduse ulterior la nivelul patului vascular pentru distructia tesuturilor tumorale.

Reactii adverse imunoterapia oncologica

Efectele adverse ale imunoterapiei depind in majoritatea situatiilor de o serie de factori care include:

  • Tipul de medicament sau
  • Combinatia de substante cu rol imunologic administrate
  • Dozele prescrise
  • Modalitatea de administrare (oral sau intravenos)
  • Starea generala de sanatate a pacientului.

Principalele reacții adverse asociate imunoterapiei sunt reprezentate de:

  • Edem, eritem tegumentar in cazul imonoterapiei injectabile
  • Reactii alergice de tip anafilactic (mai multe despre socul anafilactic)
  • Stare de oboseala accentuata si senzatie de slabiciune musculara
  • Manifestari digestive - senzatie de greata, varsaturi, diaree
  • Afectare pulmonara manifestata prin tuse, dispnee.

In anumite cazuri, imunoterapia poate genera aparitia unor efecte adverse de tip autoimun, determinand distructia tesuturilor sanatoase de la nivelul tegumentului, plamanilor, ficatului sau colonului, situatii care necesita aplicarea unor strategii de management specific.

Aceste reactii adverse secundare sunt preponderent usoare sau moderate. Ele sunt reversibile in prezenta unei interventii terapeutice prompte din partea medicului oncolog. Reactiile adverse de tip alergic ale imunoterapiei se pot manifesta de obicei in decurs de cateva saptamani sau luni de la inceperea tratamentului, insa pot surveni oricand pe durata administrarii.

In majoritatea situatiilor, efectele adverse se remit odata cu intreruperea imunoterapiei si initierea corticoterapiei. Exista si situatii in care fenomenele autoimune persista pentru perioade mai indelungate de timp, ducand la aparitia de complicatii pe termen lung:

  • Pneumonita
  • Endocrinopatie
  • Colita
  • Toxicitate hepatica
  • Toxicitate renala, neurologica sau cutanata.

Imunoterapia alergenica

Imunoterapia alergen specifica sau terapia de desensibilizare reprezinta o forma de imunoterapie care presupune expunerea in mod repetat a unui pacient cu teren atopic, la un anumit tip de alergen, care este capabil sa declanseze un raspuns imun specific. Expunerea este efectuata gradual, medicul alergolog creste treptat doza de alergen utilizata.

Aceasta metoda de tratament are ca scop desensibilizarea sistemului imun cu reducerea intensitatii fenomenelor alergice si a riscului de aparitie al evenimentelor anafilactice.

Descopera informatii utile despre alergii si predispozitia mostenita genetic pentru boli alergice

Terapia de desensibilizare este aplicata in special pentru tratarea alergiilor sezoniere la polen sau al celor declansate de acarieni. A fost dovedit faptul ca imunoterapia alergenica reduce cu succes severitatea si frecventa reactiilor alergice de tipul:

  • Rinitei alergice
  • Astmului
  • Urticariei.

Imunoterapia a constituit o revolutie in tratamentul afectiunilor neoplazice si autoimune, oferind solutii consistente pentru tratarea pacientilor in cazul carora tratamentele clasice nu ofereau beneficii clinice relevante. Din pacate, managementul imunoterapeutic reprezinta uneori un proces anevoios si costisitor, care necesita efectuarea de teste suplimentare pentru identificarea pacientilor eligibili pentru acest tip de tratament, dar si al celor cu risc crescut de a dezvolta reactii adverse severe.

 

Referinte:

Data publicării 09.05.2023