Fibrinogen crescut: cauze, simptome si tratament

Principalele contexte in care se recomanda determinarea fibrinogenului plasmatic sunt reprezentate de prelungirea timpului de sangerare (rezultate anormale ale timpului de protrombina sau timpului partial de activare al tromboplastinei), prezenta unor manifestari clinice care ridica suspiciunea unui sindrom de coagulare intravasculara diseminata CID, insuficienta hepatica si evaluarea in dinamica a pacientilor aflati sub tratament anticoagulant si al celor diagnosticati cu boli inflamatorii acute.

Valorile fibrinogenului plasmatic sunt exprimate in mg/dL si sunt cuprinse in intervalul biologic de referinta 200-400 mg/dL.

• Valorile mai mici de 50mg/dL semnifica existenta unui risc hemoragic postinterventional
• Valorile care depasesc 700 mg/dL sunt asociate in mod frecvent unei evolutii nefavorabile a bolilor coronariene si cerebrovasculare.

Cuprins

• Ce afectiuni poate indica nivelul de crescut de fibrinogen?
• Fibrinogen crescut in sarcina
• Valorile normale ale fibrinogenului in functie de varsta
• Simptome asociate fibrinogenului crescut
• Tratamentul afectiunilor subiacente
• Pierderea de proteine si fibrinogenul scazut

Ce afectiuni poate indica nivelul de crescut de fibrinogen?

O parte dintre afectiunile care asociaza cresterea fibrinogenului sunt:

• Infectiile (bacteriene si virale)
• Patologiile care evolueaza cu sindrom inflamator acut asa cum este cazul infarctului miocardic acut si accidentului vascular cerebral sau cronic, de tipul artritei reumatoide
• Bolile oncologice.

Fibrinogenul reprezinta un reactant de faza acuta utilizat pentru monitorizarea in dinamica a pacientilor cu artrita reumatoida, o patologie autoimuna cu evolutie indelungata care poate evolua in pusee, separate de perioade relative de acalmie. Autoanticorpii generati de catre sistemul imunitar in cazul poliartritei reumatoide genereaza leziuni inflamatorii la nivelul articulatiilor determinand:

• Tumefactie
• Limitarea mobilitatii
• Durere
• In fazele tardive deformarea si pierderea functionalitatii articulatiilor.

Evenimentele cardiovasculare acute de tipul infarctului miocardic acut si accidentului vascular cerebral genereaza cresteri tranzitorii ale fibrinogenemiei asociate inflamatiei si necrozei tisulare care apar in contextul hipoxiei tisulare.

Reumatismul articular, colagenozele, boala Crohn, lupusul eritematos sistemic sau poliartrita psoriazica reprezinta patologii cu evolutie indelungata care asociaza valori constant crescute ale fibrinogenemiei ca urmare a inflamatiei cronice.

Sindromul metabolic reprezentat de triada hipertensiune, diabet zaharat si obezitate abdominala predispune la aparitia unui status inflamator cronic manifestat prin mentinerea unor valori crescute ale factorului I al coagularii, datorate modificarilor metabolice si hormonale pe care le asociaza.

Fibrinogenul stimuleaza sinteza de citokine proinflamatorii si moduleaza activitatea sistemului imun, valorile crescute ale factorului I al coagularii fiind asociate cu un prognostic rezervat la pacientii oncologici. Studiile desfasurate pana la momentul actual au demonstrat faptul ca fibrinogenul favorizeaza adeziunea celulelor tumorale la nivelul trombocitelor, diminuand astfel capacitatea sistemului imun de a distruge celulele canceroase.

Fibrinogen crescut in sarcina

Pe durata sarcinii, fibrinogenul creste progresiv incepand din primul trimestru pana in apropierea nasterii, fiind incadrat in urmatoarele intervale de referinta:

• Primul trimestru de sarcina 264-656 mg/dL;
• Al doilea trimestru de sarcina 340-853 mg/dL;
• Al treilea trimestru de sarcina 363-914 mg/dL.

Aceste intervale pot suferi mici modificari in functie de antecedentele patologice ale gravidei (diabet zaharat anterior sarcinii sau diabet gestational) apartenenta la etnie si stilul de viata al acesteia (fumat), insa este unanim acceptat faptul ca pe durata sarcinii fibrinogenul prezinta o crestere fiziologica si nu constituie un motiv de ingrijorare in absenta manifestarilor clinice.

Gravidele diagnosticate cu trombofilie, cele hipertensive sau care prezinta manifestari clinice sugestive pentru sindromul HELLP (izolat sau care apare in asociere cu preeclampsia) si asociaza valori crescute ale fibrinogenemiei si DD imerilor peste valorile fiziologice specifice perioadei de sarcina, necesita prezentare la medic cat mai rapida, pentru efectuarea de investigatii suplimentare si instituirea de tratament.

Sindromul HELLP constituie o patologie severa a gravidei a carui denumire provine de la literele initiale ale simptomelor de baza: H hemoliza, EL enzime hepatice crescute, LP scaderea numarului de trombocite, in evolutia caruia mediatorii chimici ai inflamatiei depasesc rapid actiunea locala benefica si actioneaza sistemic generand activarea aberanta a sistemului de coagulare.

Valorile normale ale fibrinogenului in functie de varsta

Valorile normale ale fibrinogenului in afara perioadei de sarcina sunt impartite pe categorii de varsta si sunt curpinse in urmatoarele intervale biologice de referinta:

Simptome asociate fibrinogenului crescut

Manifestarile clinice care insotesc cresterea valorilor fibrinogenului plasmatic variaza in functie de patologia de fond care le genereaza aparitia, insa pe primul loc ca si gravitate se afla simptomele asociate evenimentelor cardiovasculare acute (infarct miocardic acut, trombembolism pulmonar, accident vascular cerebral) reprezentate de:

• Durere in piept care iradiaza submandibular si la nivelul membrului superior stang
• Dispnee
• Tulburari ale ritmului cardiac
• Hemoptizie (tuse cu sange)
• Senzatia iminenta de moarte
• Cefalee
• Tulburari de vedere brusc instalate
• Pierderea starii de constienta.

Tratamentul afectiunilor subiacente

Tratamentul afectiunilor de fond care genereaza cresteri ale fibrinogenemiei poate fi etiologic si/sau simptomatic in functie de particularitatile fiecarei patologii in parte.

De regula diminuarea simptomatologiei asociate afectiunilor care evolueaza cu inflamatie acuta implica administrarea de antiinflamatoare non-steroidiene si antialgice in conformitate cu indicatiile medicului curant.

Tratamentul etiologic al sindroamelor inflamatorii poate implica administrarea de antibiotice (in cazul infectiilor bacteriene), anticoagulante, diuretice, antihipertensive, trombolitice, chimioterapie si/sau radioterapie (patologii oncologice) sau interventie chirurgicala.

Pierderea de proteine si fibrinogenul scazut

Glomerulonefritele si sindroamele nefrotice, insuficienta cardiaca si enteropatiile cu pierderi de proteine reprezinta principalele cauze de aparitie a hipoproteinemiilor (valori scazute ale proteinelor serice). Tesutul hepatic sintetizeaza zilnic aproximativ 19% din necesarul proteic al organismului printre care se regasesc si o serie de proteine plasmatice, inclusiv fibrinogenul.

Pierderile proteice insemnate care apar in context patologic si nu pot fi compensate prin sinteza hepatica pot asocia o scadere a fibrinogenemiei manifestate prin tendinta usoara de invinetire la traumatisme minore, epistaxis (sangerari nazale spontane), sangerari la nivel articular si in cazuri severe hemoragii spontane cu prognostic nefavorabil, care sunt insotite de valori critice ale fibrinogenului mai mici de 100 mg/dL.

Referinte:

• Association of γA/γ’ Fibrinogen Levels and Coronary Artery Disease, Rehana S. Lovely , Lisa A. Falls , Hamid A. Al-Mondhiry , Charles E. Chambers , Gary J. Sexton , Hanyu Ni , David H. Farrell
• Fibrinogen: biochemistry, epidemiology and determinants, S. Kamath, G.Y.H. Lip
• Fibrinogen levels during trauma hemorrhage, response to replacement therapy, and association with patient outcomes, Rourke, N. Curry, S. Khan, R. Taylor, I. Raza, R. Davenport, S. Stanworth, K. Brohi
• Plasma fibrinogen — a major coronary risk factor, M.C. Stone, J.M. Thorp