HIV: depistarea precoce si gestionarea infectiilor

Infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV) constituie la momentul actual o problema majora de sanatate publica atat in tarile aflate in curs de dezvoltare, cat si in cele modernizate. In functie de distributia geografica si de virulenta, HIV ul este clasificat in doua categorii si anume: HIV-1 mai virulent, responsabil de epidemia globala actuala, cu evolutie severa si HIV-2 descoperit initial in vestul continentului african, mai putin virulent, care genereaza forme mai usoare de boala.
HIV: depistarea precoce si gestionarea infectiilor

Conform datelor furnizate de catre Compartimentul pentru Monitorizarea si Evaluarea Infectiei HIV/SIDA din Romania, se estimeaza ca in septembrie 2022, la nivelul tarii noastre erau inregistrati aproximativ 17.000 de pacienti HIV pozitivi. Tot in cursul aceluiasi an au fost inregistrate 445 de cazuri noi de imbolnavire cu virusul imunodeficientei umane, caile de transmitere ale acestui patogen fiind reprezentate in principal de practicarea relatiilor intime neprotejate (heterosexuale sau homosexuale) si utilizarea de droguri injectabile cu ace nesterile.

Transmiterea verticala de la mama la fat are loc in timpul sarcinii prin pasaj transplacentar sau intrapartum (in timpul nasterii) si afecteaza aproximativ 40% dintre nou nascutii din mame seropozitive.

Cuprins

Diferenta dintre HIV si SIDA

Din punct de vedere al terminologiei, HIV-ul (Virusul Imunodeficientei Umane) face referire la agentul patogen care induce manifestarile specifice sindromului de imunodeficienta. SIDA constituie stadiul avansat al infectiei cu HIV care apare dupa o perioada indelungata de evolutie a bolii.

O alta diferenta intre cele 2 entitati este reprezentata de manifestarile clinice asociate fiecarei etape de evolutie. Pacientii cu HIV pot fi asimptomatici sau cu tablou clinic similar sindromului gripal, in timp ce SIDA asociaza manifestari sistemice de tipul infectiilor cu germeni oportunisti si patologii tumorale rar intalnite.

Simptome infectie cu HIV

HIV constituie un retrovirus care genereaza simptomatologie nespecifica la aproximativ 2-4 saptamani de la contactul infectant. Exista si situatii in care patologia evolueaza asimptomatic pe durata primelor saptamani, insa manifestarile frecvent intalnite in etapele incipiente ale infectiei cu virusul imunodeficientei umane sunt reprezentate de:

Stadiile mai tardive de evolutie ale infectiei generate de virusul imunodeficientei umane pot asocia simptomatologie specifica anumitor patologii reprezentate in general de:

  • Candidoze - afla mai multe despre candidoza la barbati
  • Leucoplazie orala
  • Herpes zoster
  • Neuropatii periferice
  • Angiomatoza bacilara
  • Modificari displazice ale colului uterin
  • Cancer de col uterin
  • Purpura trombocitopenica.

Simptome SIDA

Sindromul imunodeficientei dobandite care se instaleaza dupa o perioada indelungata de la contractarea infectiei HIV (uneori chiar si la 10-15 ani dupa contactul infectant) este caracterizat de scaderea limfocitelor CD4 sub limita de 200 celule/microL sau prezenta unei patologii cu germeni oportunisti asociate acestui sindrom (indiferent de numarul de celule CD4) care sunt reprezentate in mod frecvent de:

  • Infectiile de etiologie bacteriana multiple sau recurente
  • Candidoza orala/genitala
  • Coccidioidomicoza cunoscuta si sub denumirea de febra californiana sau boala Posadas Wernicke reprezinta o infectie fungica cauzata de Coccidioides immitis sau C. posadasii
  • Criptococoza extrapulmonara care apare prin diseminarea Cryptococcus neoformans sau C. gattii (fungi monocelulari)
  • Criptosporidioza intestinala cu evolutie cronica
  • Infectiile cu manifestare sistemica datorate citomegalovirusului
  • Encefalopatia generata de infectia cu virusul imunodeficientei umane
  • Infectiile recurente cu virusul herpetic care genereaza aparitia ulcerelor cronice
  • Sarcomul Kaposi
  • Limfomul Burkitt
  • Infectiile generate de micobacterii si anumite specii de pneumocistis
  • Leucoencefalopatia multifocala progresiva.

Majoritatea afectiunilor enumerate afecteaza pacientii aflati in stadii avansate de evolutie ale SIDA si sunt determinate de agenti patogeni oportunisti care genereaza aparitia unei simptomatologii complexe, ce variaza in conformitate cu organul/sistemul afectat.

Cateva dintre manifestarile clinice care pot intra in alcatuirea tabloului clinic al pacientilor cu SIDA:

  • Sindromul febril persistent
  • Pierderea neintentionata in greutate
  • Tusea cronica
  • Junghiul toracic
  • Dispneea
  • Transpiratiile nocturne
  • Sindromul diareic cronic
  • Adenopatiile .

Factori de risc si recomandarea de testare HIV

Principalii factori de risc care predispun la contractarea unei infectii HIV sunt reprezentati de:

  • Utilizarea drogurilor ilicite cu administrare intravenoasa prin intermediul acelor nesterile
  • Relatiile intime neprotejate
  • Transmiterea verticala de la mama la fat
  • Efectuarea de transfuzii sangvine (sau cu produse derivate din sange) provenite de la persoane HIV pozitive.

In prezenta unei suspiciuni de infectare cu virusul imunodeficientei umane, medicul infectionist recomanda efectuarea unor investigatii de laborator care pot cuprinde:

  • Teste pentru identificarea antigenelor virale si a anticorpilor generati de catre sistemul imun al gazdei sau
  • Teste moleculare de tip PCR pentru detectia activitatii de multiplicare virala.

Principalele categorii populationale care prezinta indicatie de testare periodica pentru infectia cu virusul imunodeficientei umane sunt reprezentate de:

  • Gravide
  • Persoanele care efectueaza hemodializa
  • Utilizatorii de droguri injectabile
  • Homosexualii/bisexualii care practica raporturi intime neprotejate
  • Persoane care prezinta infectii cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree)
  • Lucratorii sexuali
  • Donatorii de organe, tesuturi, sange si derivate ale acestuia
  • Cadrele sanitare
  • Nou-nascutii si sugarii cu mame HIV pozitive.

Diagnosticarea infectiei cu HIV

Anticorpii anti HIV se pot doza din sange (venos sau capilar) sau saliva, acestia atingand niveluri detectabile dupa 4-12 saptamani de la contactul infectant. Confirmarea infectiei virale presupune determinarea anticorpilor anti HIV din probele reactive ale pacientilor dupa efectuarea unui test HIV serologic (anticorpi anti HIV1/anti HIV2 sau test serologic HIV antigen/anticorp).

Retineti ca HIV NU se poate depista prin analize de sange de rutina, ci doar prin teste specifice pentru HIV.

Este de mentionat faptul ca in perioada de „fereastra serologica” (perioada de timp cuprinsa intre 6-12 saptamani de la contactul infectant), testele serologice pentru detectia anticorpilor anti HIV pot fi fals negative, pacientul fiind indrumat sa repete investigatia in decurs de 4-6 saptamani.

Testele pentru detectia antigenului viral detecteaza markeri numiti antigene p24 de pe suprafata HIV si pot fi realizate individual sau in combinatie cu cele pentru depistarea anticorpilor (teste de tip combi antigen/anticorp anti HIV). Utilizarea testelor combi pentru determinarea simultana a antigenelor si a anticorpilor prezinta relevanta crescuta datorita sensibilitatii mai mari in etapele precoce ale seroconversiei (perioada de timp cuprinsa intre contactul infectant si aparitia anticorpilor).

Testele moleculare care utilizeaza Polymerase Chain Reaction PCR pentru detectarea acizilor nucleici care intra in alcatuirea ARN-ului viral sunt superioare din punct de vedere al sensibilitatii (detecteaza virusul chiar si in primele 3-4 saptamani de evolutie ale infectiei) in etapa de „fereastra imunologica” in care nu se pot decela anticorpi specifici anti-HIV.

In primele 10 zile de contactul infectant care intra in alcatuirea perioadei de „fereastra imunologica” niciun test disponibil la momentul actual nu poate detecta markeri virali, astfel incat se recomanda ca pacientul sa practice abstinenta in acest interval de timp deoarece prezinta contagiozitate inalta. Dintre toate testele rapide disponibile in prezent, cele care utilizeaza saliva asociaza sensibilitatea cea mai mica in perioada de „fereastra imunologica” deoarece concentratia anticorpilor anti-HIV1-2 este mai mica in secretia salivara decat in plasma, sange venos sau capilar.

Controlul infectiei cu HIV

Medicatia antiretrovirala (administrata in monoterapie sau combinata) constituie singura metoda de tratament a pacientilor HIV pozitivi, indiferent de nivelul de celule CD 4 circulante.

Terapia antiretrovirala se administreaza pe toata durata vietii pacientului din momentul diagnosticarii infectiei HIV. Studiile desfasurate pana la momentul actual demonstrand importanta acestora in diminuarea morbiditatii (patologiilor asociate), cresterea sperantei de viata a pacientului si scaderea riscului de transmitere accidentala a infectiei prin mentinerea unei incarcaturi virale joase sau nedetectabile.

Educatia pacientului cu HIV/SIDA joaca un rol important in prevenirea infectiilor in familie si comunitate, acestuia fiindu-i prezentate o serie de reguli pe care trebuie sa le respecte cu strictete pentru a impiedica raspandirea virusului si anume:

  • Dezinfectarea plagilor cu solutii antiseptice
  • Folosirea individuala a periutei de dinti, aparatului de ras, a cerceilor, instrumentelor de manichiura/pedichiura
  • Utilizarea seringilor de unica folosinta
  • Evitarea contactelor sexuale neprotejate
  • Evitarea manevrelor sangerande (tatuaje, piercing)
  • Informarea de catre pacient a medicului curant (inclusiv medic stomatolog) si a personalului sanitar care ii acorda ingrijiri (in contextul altor patologii sau de prim ajutor) cu privire la statusul HIV.

Infectia HIV poate fi prevenita prin practicarea relatiilor intime protejate (folosirea prezervativului masculin/feminin) mai ales cu parteneri sexuali putin cunoscuti, evitarea utilizarii de ace nesterile in cazul persoanelor dependente de narcotice si a procedurilor de piercing sau tatuaj efectuate in saloane neautorizate care nu respecta regulile de igiena impuse prin lege.

In situatia in care un membru al familiei sau prieten din anturaj este diagnosticat cu infectie HIV este important sa se aplice un set de precautii universale in cazul contactului cu sangele, sperma sau secretiile vaginale ale bolnavului, pentru diminuarea riscului de a contracta infectia, care sa cuprinda:

  • Utilizarea manusilor din latex in cazul in care persoana HIV pozitiva prezinta o plaga care necesita ingrijire sau acordare de prim ajutor.
  • Indepartarea imediata a petelor de sange ale bolnavului cu manusi de latex, clor sau dezinfectant.
  • Utilizarea individuala a periutei de dinti, ustensilelor de manichiura/pedichiura si a aparatelor de ras.
  • Indepartarea acelor utilizate de catre bolnav in mod responsabil si evitarea utilizarii in comun a acestora.
  • Practicarea relatiilor intime protejate.

 

Referinte:

Data publicării 17.01.2024