Tinitus sau tiuit in urechi: cauze si tratament

Tinitusul reprezinta o manifestare subiectiva, perceputa de pacient ca fiind un zgomot anormal la nivelul urechilor sub forma de tiuit, fasait, click sau fluieratura. Conditiile care favorizeaza aparitia tinitusului si durata evolutiei acestuia determina caracterul acut sau cronic al acestei manifestari.
Tinitus sau tiuit in urechi: cauze si tratament

Cuprins

Studiile neurostiintifice desfasurate pana in prezent atesta faptul ca modificarile neuronale asociate tinitusului sunt initiate la nivelul nucleului cohlear si se extind ulterior afectand cortexul cerebral, fiind responsabile in mod direct de aparitia senzatiilor auditive neplacute la nivelul urechii.

Tinitusul reprezinta o manifestare care afecteaza calitatea vietii a milioane de oameni la nivel mondial, fiind mai frecvent intalnita la persoanele cu varsta de peste 60 de ani si la tinerii aflati in serviciu militar care implica utilizarea armelor de foc. Se estimeaza ca aproximativ 2% din populatia generala este afectata de tinitus si apeleaza la servicii medicale de diverse specialitati - medic de familie, otolaringolog, psihiatru sau neurolog in vederea tratarii acestei manifestari.

Tinitusul pulsatil se manifesta sub forma unor pulsatii ritmice percepute de catre pacient la nivelul urechii. Acest tip de tinitus este frecvent determinat de patologii vasculare care implica obstructia fluxului de sange la nivelul gatului si capului, tumori cerebrale sau anomalii vasculare cerebrale.

Ce anume poate cauza tiuitul in urechi?

Mecanismele patologice care favorizeaza aparitia tinitusului nu au fost elucidate in totalitate insa, in prezent se considera ca aceasta manifestare poate fi datorata incapacitatii de adaptare a creierului la pierderea fiziologica a numarului de celule auditive senzoriale care apare odata cu varsta.

O alta teorie prin care poate fi explicat modul de aparitie al tinitusului se refera la dereglarile circuitelor neuronale de la nivelul ariilor cerebrale implicate in perceptia sunetelor ca urmare a leziunilor urechii interne si incapacitatii acesteia de transmite informatii catre cortexul auditiv.

Tinitusul constituie o manifestare care poate fi intalnita in peste 200 de afectiuni, printre cele mai frecvente patologii care determina aparitia senzatiei de zgomot in ureche regasindu-se:

  • Infectii ale urechii de cauza bacteriana sau virala care determina inflamatie cronica si modificarea presiunilor la nivelul timpanului
  • Otita seroasa - patologie a urechii care implica acumularea de lichid la nivelul cavitatii timpanice
  • Boala Meniere - patologie intalnita la toate categoriile de varsta care evolueaza cu tinitus, vertij si hipoacuzie
  • Disfunctia trompei lui Eustachie, organul care asigura legatura intre ureche si nazofaringe.
  • Otoscleroza: patologie caracterizata de o crestere anormala a oaselor in interiorul urechii
  • Anomalii ale articulatiei temporo-mandibulare
  • Neuronita vestibulara – o afectiune inflamatorie a nervului vestibular de etiologie virala sau idiopatica (necunoscuta)
  • Spasme musculare la nivelul urechii interne care se datoreaza unei patologii neurologice - scleroza multipla, accident vascular cerebral
  • Neurinom acustic - o formatiune tumorala benigna la nivelul nervului cranian ce asigura transmiterea informatiilor de la nivel cerebral catre urechea interna
  • Tumori cerebrale sau ale zonei cervicale care prezinta caracter compresiv asupra vscularizatiei capului si gatului
  • Hipertensiunea arteriala
  • Boala aterosclerotica
  • Diabetul zaharat
  • Afectiunile tiroidei
  • Lupusul eritematos sistemic
  • Poliartrita reumatoida
  • Sindroamele anemice
  • Sifilisul.

Debutul brusc si intensitatea crescuta a zgomotelor percepute de catre pacient unilateral (la nivelul unei singure urechi) poate indica prezenta unei patologii severe cu evolutie spontana nefavorabila, uneori amenintatoare de viata - AVC care necesita acordarea de ingrijiri medicale de specialitate cat mai rapid.

In anumite situatii, tinitusul poate fi de cauza genetica si se manifesta sub forma unei sensibilitati mostenite la nivelul nervului auditiv, care asociaza hipoacuzie in diferite grade.

Factori de risc tinitus

Factorii de risc care predispun la aparitia tinitusului sunt reprezentati de catre:

  • Practicarea profesiilor care presupun expunerea repetata si/sau indelungata la zgomote de intensitate crescuta, este cazul lucratorilor din uzine, tesatorii, constructii, personalul militar care utilizeaza arme de foc si materiale explozibile.
  • Stilul de viata - frecventarea cluburilor si ascultarea de muzica in casti la volum crescut. Afla mai multe despre castile audio - cat si cum le folosim?
  • Apartenenta la sex - persoanele de sex masculin sunt mai predispuse la aparitia acestui tip de manifestare in comparatie cu sexul feminin.
  • Inaintarea in varsta - tinitusul care insoteste diminuarea treptata a acuitatii auditive este mai frecvent perceput de catre persoanele varstnice fata de populatia tanara.
  • Administrarea anumitor tipuri de terapii medicamentoase care includ antibiotice, antiinflamatoare nesteroideiene, chimioterapice, antiepileptice, antidepresive, sau diuretice.

Tinitusul bilateral de intensitate redusa poate fi favorizat de o scadere brusca a valorilor tensionale sau ale celor glicemice sau expunere profesionala repetata la zgomote de peste 70-80 dB. Un alt factor de care predispune la aparitia tinitusului este reprezentat de lezarea accidentala a nervului auditiv in timpul manevrelor chirurgicale de excizie a neurinoamelor acustice.

Diagnosticul de tinitus

Diagnosticul tinitusului este stabilit de catre medicul ORL pe baza informatiilor obtinute dupa efectuarea anamnezei si examenului clinic al pacientului ce cuprinde aparatul auditiv, nasul si gatul. In anumite situatii, medicul curant poate recomanda efectuarea unor investigatii suplimentare reprezentate de:

  • Audiograma
  • Audiometrie tonala
  • Teste de miscare ale ochilor, maxilarului si gatului
  • Teste de tip imagistic - ecografie Doppler, Computer Tomografie (CT) sau Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN) de cap si gat.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Investigatiile de laborator solicitate de catre medicul curant pacientului care acuza tinitus au ca principal scop identificarea cauzelor care determina aparitia manifestarilor neplacute la nivelul urechii si pot cuprinde:

  • Determinari ale hormonilor tiroidieni
  • Glicemie
  • Hemoleucograma
  • Anticorpi specifici pentru o serie de afectiuni autoimune, factori inflamatori
  • Profil lipidic si serologie.

Diagnosticarea si tratarea din timp a cauzelor care favorizeaza aparitia tiuiturilor in ureche previne aparitia tulburarilor de memorie, dificultatilor de concentrare, depresiei sau sindroamelor anxioase, complicatii ale tinitusului cronic, care diminueaza semnificativ calitatea vietii pacientului pe termen lung.

Tinitus tratament

Tratamentul tinitusului este etiologic si se adreseaza cauzelor care ii induc aparitia.

  • In cazul tinitusului care apare secundar acumularii de cerumen la urechii, medicul ORL-ist va toaleta canalul auditiv extern si va instrui pacientul cu privire la modalitatea corecta de igienizare a urechii.
  • Severitatea simptomelor poate fi ameliorata in anumite situatii prin administrare de antidepresive si benzodiazepine.
  • In cazul pacientilor care asociaza tinitus datorat unei afectiuni cardiovasculare, se poate opta pentru modificarea tratamentului de fond, in conformitate cu recomandarile medicului cardiolog.
  • Pacientii care acuza tinitus insotit de hipoacuzie pot primi recomandare de utilizare a unui aparat auditiv din partea medicului specialist ORL, in functie de gradul de afectare al auzului si a calitatii vietii pacientului.
  • Stimularea electrica, reprezinta o metoda de tratament pentru ameliorarea tinitusului cu o eficienta de pana la 80% din cazuri, care presupune “corectarea” hiperreactivitatii din anumite zone cerebrale prin aplicarea unui curent electric de intensitate diminuata (2mA).
  • Stimularea magnetica repetitiva transcraniana, resetarea hartii tonotopice, terapia cognitiv comportamentala sau hipnoza reprezinta alte variante terapeutice care pot fi luate in considerare pentru ameliorarea tinitusului.
  • O alta metoda de tratament care poate fi recomandata pacientilor cu tinitus este reprezentata de implantul cohlear, un dispozitiv medical care stimuleaza in mod direct nervul auditiv, cu generarea unor modificari la nivelul circuitelor neuronale si ameliorarea simptomatologiei.

 

Medicul ORL poate recomanda utilizarea unor dispozitive anti-zgomot in timpul desfasurarii de activitati care implica expunere la zgomote puternice, pentru a preveni aparitia tinitusului si/sau pierderea auzului bolnavului care asociaza acest tip de factori de risc.

 

Referinte:

Data publicării 27.02.2023
Data ultimei actualizari 21.04.2023