Montare gips (aparat gipsat)

Ce reprezinta aparatul gipsat

Imobilizarea gipsata reprezinta un procedeu terapeutic care implica montarea unui aparat gipsat in vederea mentinerii oaselor in pozitie anatomica si protejarea tesuturilor moi supraiacente unei fracturi osoase. Aparatul gipsat reprezinta cea mai eficienta si practica metoda de imobilizare externa a fracturilor, prevenind in acelasi timp aparitia tumefactiei si a contracturii musculare cu diminuarea disconfortului algic al pacientului.

Aparatul gipsat inconjoara circular membrul la nivelul caruia este montat, dupa uscare, acesta avand forma unui mulaj tubar care respecta particularitatile anatomice ale segmentului imobilizat. Gipsul trebuie aplicat astfel incat sa se potriveasca formei membrului caruia ii este destinat si este alcatuit din fesi gipsate, rasini speciale si fibra de sticla care pot fi modelate cu usurinta in functie de necesitate.

Indicatiile de realizare ale unui aparat gipsat

Principalele indicatii pentru montarea aparatelor gipsate sunt reprezentate de:

  • Mentinerea reducerii unui focar de fractura;
  • Mentinerea reducerii unei luxatii;
  • Mentinerea repausului articular in prezenta leziunilor de parti moi ale aparatului locomotor-entorse, contuzii, rupturi tendinoase sau musculare.

Aparatele gipsate sunt montate la indicatia medicului ortoped, dupa reducerea fracturii membrului afectat prin realinerea in pozitie anatomica a fragmentelor osoase lezate sau dupa efectuarea unei interventii chirurgicale ortopedice de corectie.

In anumite situatii, aparatele gipsate sunt montate provizoriu pentru stabilizarea fracturilor, in timpul transportului pacientului catre unitatea medicala in cadrul careia se vor acorda ingrijiri medicale suplimentare. Ulterior, aparatul gipsat temporar poate fi inlocuit la recomandarea medicului ortoped cu unul definitiv, care se mentine pana la definitivarea proceselor osoase reparatorii.

Cum se realizeaza aparatul gipsat

Pregatirea faselor cu gips include cateva etape care presupun:

  • Pregatirea unei fase de tifon de 10 cm latime care se desfasoara pe un plan neted pe o portiune de aproximativ 50 de cm lungime;
  • Fasa de tifon este presarata cu un strat de gips care se distribuie uniform la suprafata acesteia in grosime de 1-2 mm; fasa gipsata se inmoaie în apă calduta pana la saturare apoi se stoarce usor prin miscari de rotatie;
  • Faşa gipsată inmuiata în prealabil se infasoara la nivelul membrului afectat astfel incat aparatul gipsat sa fie suficient de strans pentru a impiedica deplasarea segmentelor osoase in interiorul sau si suficient de larg pentru mentine un flux sangvin optim (gipsul prea strans determina aparitia tulburarilor vasculare si trofice); manevra de infasurare circulara a fasei de tifon se repeta pana la obtinerea unui aparat gipsat cu diametru de 8-10 cm.

O imobilizare gipsata corect realizata, trebuie sa depaseasca articulatia proximala si respectiv cea distala fracturii, cu mentinerea acestora in pozitie usor flectata pentru a bloca rotatiile segmentului osos lezat din interiorul gipsului.

Exista mai multe tipuri de aparate gipsate care pot fi utilizate in cadrul tratamentului ortopedic al pacientilor cu fracturi osoase, leziuni ligamentare sau articulare, in functie de membrul si/sau articulatia la nivelul caruia sunt aplicate dupa cum urmeaza:

  1. Aparatele gipsate destinate imobilizarii membrului superior includ:
  • Aparatele gipsate toraco-brahiale cu utilizare la pacientii care prezinta fractura de humerus;
  • Aparatele gipsate brahio-plantare folosite in cadrul tratamentului ortopedic ale anumitor tipuri de fracturi ale cotului (fractura de epifiza distala humerala fara deplasare, ale capului radial, humeral si al olecranului), fracturilor de antebrat, epifizelor distale ale antebratului, scafoid carpian, os lunat si trapez;
  • Aparatele gipsate brahio-antebrahiale utilizate in cazul fracturilor fara deplasare, luxatiile si afectiunile post-traumatice care implica articulatia cotului;
  • Aparatele gipsate antebrahio-palmare destinate tratamentului ortopedic al epifizei distale radiale, al unor oase carpiene, in entorsele pumnului si tenosinovitele care implica extensorii si flexorii mainii.
  1. Aparatele gipsate destinate imobilizarii membrului inferior cuprind:
  • Aparatul gipsat pelvipodal utilizat in tratamentul ortopedic al fracturilor de pelvis, femur si genunchi; in functie de scopul terapeutic urmarit, gipsul pelvipodal poate fi mai inalt sau mai scund sau poate cuprinde membrul pelvin de cealalta parte a corpului;
  • Aparatul gipsat pelvi-femural sau chilotul gipsat este utilizat pentru imobilizarea pelvisului ca metoda adjuvanta a tratamentului ortopedic chirurgical; personalul medical care realizeaza gipsul pelvi-femural acorda o atentie sporita captusirii cu vata si mularii feselor gipsate in regiunea sacrata, a spinelor iliace, rotulei si mai ales a calcaneului pentru prevenirea aparitiei escarelor;
  • Aparatul gipsat femuropodal este recomandat in fracturile de gamba;
  • Aparatul gipsat femuro-crural prezinta indicatie de realizare la pacientii care prezinta leziuni ligamentare sau intraarticulare ale genunchiului, fractura de rotula, leziuni inflamatorii ale genunchiului sau fractura unicondiliana care nu implica deplasarea tibiei sau femurului;
  • Aparatul gipsat cruro-pedios este utilizat in tratamentul ortopedic al fracturilor de maleola fibulara, entorsele gleznei, diastazisul tibio-peronier si al fracturilor de tars;
  • Gheata sau botina gipsata se utilizeaza in mod frecvent pentru tratarea afectiunilor traumatice si inflamatorii ale piciorului.

Pregatirea pentru montarea aparatului gipsat

Pregatirea inainte de aplicarea faselor gipsate consta in explicarea bolnavului de catre medicul ortoped a necesitatii de realizarea al unui aparat gipsat si a modalitatii de intretinere a acestuia dupa montare. In aceasta etapa premergatoare montarii gipsului, medicul ii va aduce la cunostinta pacientului care sunt riscurile si beneficiile asociate acestui tip de tratament ortopedic si va ii va explica in detaliu care sunt semnele de ingrijorare in prezenta carora trebuie sa se adreseze personalului medical pentru ajustarea sau indepartarea gipsului.

Rezultatele obtinute dupa montarea gipsului

In ciuda progreselor inregistrate in chirurgia ortopedica si traumatologie, aparatul gipsat nu poate fi substituit cu alta metoda de tratament, acesta reprezentand in continuare, metoda cea mai practica si rapida de imobilizare externa a fracturilor. Principalul scop al acestui tip de tratament ortopedic este acela de a pune in repaus structurile osoase lezate si a articulatiilor care le deservesc, pentru favorizarea desfasurarii in conditii optime a proceselor reparative, care duc la formarea calusului (vindecarea fracturii).

Intrebari frecvente cu privire la aparatele gipsate

Care este perioada de timp pentru care trebuie mentinut gipsul?

Consolidarea unei fracturi poate necesita de la cateva saptamani pana la cateva luni pentru definitivare in functie de varsta pacientului, comorbiditatile asociate si eventuale complicatii care pot surveni in procesul de vindecare. In marea majoritate a situatiilor, gipsul se indeparteaza dupa o perioada de 4 saptamani, in functie de recomandarile medicului ortoped care supravegheaza atent evolutia cazului.

De ce sunt necesare sedinte de recuperare dupa indepartarea aparatului gipsat?

In timpul imobilizarii gipsate se pierde din volumul si forta muschilor supraiacenti structurii osoase imobilizate, iar in cazul in care aparatul gipsat include si o articulatie, aceasta isi pierde din mobilitate. Sedintele de recuperare au ca principal scop redobandirea functionalitatii la nivelul membrului care a necesitat imobilizare prin aparat gipsat, contribuind la cresterea fortei musculare si imbunatatirea mobilitatii la nivel articular.

Consultant medical:
Dr. Teodora TRUSCA