Spirometrie

Ce reprezinta spirometria

Spirometria este un test functional de tip respirator prin intermediul caruia este evaluata functia pulmonara in timpul unui inspir/expir fortat. Spirometria este utilizata pentru diagnosticul diferitelor tipuri de afectiuni respiratorii restrictive si/sau obstructive, insa poate reprezenta si o metoda de monitorizare periodica în cazul pacientilor cu boli respiratorii cronice, aflati sub terapie specifica pe termen lung.

Indicatiile pentru realizarea spirometriei

In mod uzual, spirometria este recomandata in prezenta semnelor si simptomelor care ridica suspiciunea unei afectiuni pulmonare cronice de tipul:

  • Astmului bronșic;
  • Bolii pulmonare cronice obstructive BPOC;
  • Bronsitei cronice;
  • Emfizemului;
  • Fibrozei pulmonare.

Pacientii diagnosticati cu una dintre patologiile enumerate anterior pot fi monitorizati periodic cu ajutorul spirometriei pentru evaluarea raspunsului terapeutic dupa administrarea tratamentului si al evolutiei bolii pe termen lung. Spirometria mai poate fi indicata de catre medicul pneumolog sau cel de chirurgie toracica inainte de efectuarea unei intervenții chirurgicale pulmonare in scopul evaluarii functiei respiratorii reziduale a pacientului.

Cum se realizeaza spirometria

Spirometria reprezinta un test pentru evaluarea functiei pulmonare care se desfasoara in conditii de ambulator (nu necesita internarea pacientului) in cadrul cabinetului de consultatii al medicului pneumolog. Inainte de inceperea testului, medicul va explica pacientului modalitatea de desfasurare a investigatiei si ii va oferi instructiuni precise cu privire la diferite etape de desfasurare a masuratorilor.

In general, spirometria cuprinde urmatoarele etape:

  • Pacientul este asezat in pozitie sezand si i se va aplica un dispozitiv pentru pensarea narilor;
  • Medicul plaseaza piesa bucala a spirometrului, la nivelul cavitatii bucale a pacientului, avand in vedere ca buzele bolnavului sa etanseizeze cat mai bine dispozitivul medical pentru a preveni aparitia de rezultate neconcludente;
  • Bolnavului i se solicita sa execute un inspir prelungit fortat (sa traga aer adanc in piept) urmat de un expir fortat (sa dea aerul afara cat de repede poate) in spirometru cu evitarea scaparilor de aer in afara tubulaturii;
  • Repetarea secventei inspir/expir fortat de cel putin 3 ori pentru a obtine rezultate relativ constante; in urma determinarilor se considera ca valoare finala, cel mai mare indice masurat de catre spirometru.

Pe toata durata desfasurarii testului, pacientul trebuie sa mentina buzele cat mai strans lipite de piesa bucala a spirometrului incercand sa sufle cat de tare poate si sa continue pana cand tot aerul din plaman este expirat sau pana la solicitarea medicului de a se opri. Pe durata desfasurarii masuratorilor, este important ca limba pacientului sa nu obstrueze orificiul piesei bucale care intra in alcatuirea spirometrului.

Tipuri de spirometrie

Unul dintre neajunsurile testului de spirometrie este reprezentat de faptul ca prin intermediul acestei investigatii nu poate fi determinat gradul de afectare al cailor respiratorii de mici dimensiuni, aceasta fiind zona de debut a modificarilor patologice specifice bolilor pulmonare cronice de tip restrictiv si /sau obbstructiv.

Determinarea capacitatii pulmonare totale utilizand metoda dilutiei cu Heliu presupune folosirea unui amestec de aer cu He, un gaz care nu poate fi resorbit la nivelul alveolelor pulmonare. Spirometria cu heliu permite determinarea capacitatii reziduale functionale si a capacitatii pulmonare totale a pacientului.

Metoda de spalare a azotului reprezinta un tip de spirometrie care permite masurarea capacitatii pulmonare totale dupa inhalarea de azot gazos.

Cele 2 modalitati de realizarea a spirometriei enumerate anterior, contribuie la stabilirea diagnosticului de fibroza pulmonara si al disfunctiilor ventilatorii de cauza extraparenchimatoasa (care tin de torace).

Pregatirea pentru spirometrie

Pregatirea pacientului inainte de efectuarea unui test de spirometrie trebuie efectuata in functie de indrumarile medicului pneumolog care poate recomanda in anumite situatii intreruperea medicatiei bronhodilatatoare inhalatorii sau al altor tipuri de preparate incluse in terapia de fond, cu 6,12 sau 24 de ore inainte de investigatie.

In ziua efectuarii spirometriei, pacientul este indrumat sa evite ingestia alimentara in cantitati crescute cu 2 ore inainte de investigatie si sa adopte o vestimentatie lejera care sa ii permita efectuarea de miscari respiratorii ample ale toracelui. Fumatul trebuie oprit cu cel putin 1 ora inainte de investigatie iar consumul de alcool sistat cu cel putin 4 ore anterioare investigatiei.

Interpretarea rezultatelor obtinute dupa realizarea spirometriei

Dupa finalizarea testului, medicul specialist analizeaza rezultatele urmarind cu atentie modificarile urmatorilor parametri: CVF capacitatea vitala fortata si VEMS volumul expirator maxim pe minut.

Capacitatea vitala fortata reprezinta cea mai mare cantitate de aer care poate fi expirata dupa un inspir prelungit, diminuarea valorilor acestui parametru indicand existenta unei patologii respiratorii de tip restrictiv. In situatia in care cantitatea de aer expirata in prima secunda este diminuata, este posibil ca afectiunea sa fie de tip obstructiv, in aceasta categorie incadrandu se astmul bronsic si bronhopneumopatia obstructiva cronica.

Rezultatele obtinute in urma efectuarii spirometriei pot indica prezenta unei:

  • Disfunctii ventilatorii obstructive -astm bronsic, BPOC;
  • Disfunctii ventilatorii restrictive-de cauza parenchimatoasa (pulmonara-sarcoidoza, pneumoconioze, pneumopatii interstitiale, medicamentoase sau secundare radioterapiei si vasculite pulmonare) sau extraparenchimatoasa (de continator reprezentat de torace-cifoscolioza, obezitate, spondilita anchilozanta sau boli neuromusculare-paralizia diafragmatica, miastenia gravis, distrofie musculara);
  • Disfunctii ventilatorii mixte care implica un grad de restrictie pulmonara suprapus unei obstructii.

Medicul curant comunica pacientului diagnosticul final obtinut dupa evaluarea rezultatelor si stabileste impreuna cu acesta, cea mai buna varianta de tratament in functie de fiecare caz in parte.

Intrebari frecvente cu privire la spirometrie

Care sunt manifestarile care pot aparea pe durata spirometriei?

In timpul desfasurarii investigatiei, pacientul poate resimti o senzatie usoara de ameteala sau oboseala, caz in care medicul solicita efectuarea unei pauze cu reluarea ulterioara a testului.

Cat dureaza spirometria?

Testul dureaza de obicei intre 10 si 15 minute.

Cand este recomandata spirometria?

Spirometria se recomanda fumatorilor, persoanelor care desfasoara activitati profesionale in medii toxice (noxe respiratorii, pulberi, vapori chimici) si celor care au fost diagnosticate cu o patologie pulmonara cu evolutie cronica. Dispneea (respiratia cu dificultate) si tusea cronica reprezinta simptome asociate in mod frecvent patologiilor cu disfunctie ventilatorie restrictiva si/sau obstructiva, in prezenta carora medicul poate recomanda efectuarea unei spirometrii. 

Consultant medical:
Dr. Teodora TRUSCA