Timpanograma / timpanometrie

Ce reprezinta timpanograma

Impedansmetria reprezinta o investigatie prin intermediul careia este efectuata masurarea compliantei acustice a timpanului si este compusa din timpanograma și reflexul stapedian (testarea reflexului muschiului scaritei).

Reflexul stapedian reprezinta un mecanism fiziologic de protectie al elementelor mobile are intra in componenta urechii interne care contine celule ciliate externe si este generat in mod reflex (involuntar), in urma stimularii acustice de intensitate crescuta. In anumite situatii, reflexul stapedian poate fi initiat de stimuli tactili (jet de aer directionat catre conductul auditiv extern) sau stimuli electrici aplicati la acest nivel. Aceste mecanisme de raspuns fiziologic ale organismului permit utilizarea impedansmetriei ca metoda de diagnostic diferential, pentru a decela intre hipoacuziile de transmisie si cele de tip neurosenzorial.

Spre deosebire de audiograma care necesita atentia si contributia pacientului, timpanograma reprezinta o investigatie obiectiva care ofera informatii cu privire la integritatea membranei timpanice, a lantului osicular si a volumelor de aer de la nivelul urechii medii fara implicarea activa a bolnavului.

Timpanograma ca metoda de evaluarea a functionalitatii aparatului auditiv este utilizata pentru determinarea:

  • presiunii la nivelul urechii medii
  • gradului de functionare al muschilor care intra in componenta urechii medii;
  • integritatii lantului osicular alcatuit din ciocan, scarita si nicovala, nervului cohlear, trompei lui Eustachio si a nervului facial;
  • nivelului de auz.

Indicatiile de realizare a timpanometriei

Timpanograma reprezinta o investigatie utilizata pentru stabilirea diagnosticului diferitelor tipuri de patologii ale urechii medii printre care se regasesc:

  • otitele seroase cronice determinate de acumularrea de lichid la nivelul urechii medii atat la copil cat si la adult;
  • otoscleroza;
  • disfunctionalitati ale lantului osicular;
  • leziuni ale membranei timpanice in special perforatiilor microscopice;
  • identificarea paraliziilor de nerv facial;
  • leziuni ale urechii interne si cele localizate la nivelul trunchiului cerebral;
  • formatiunile tumorale localizate in urechea medie-glomusul de jugulara.

Timpanograma poate fi utilizata si pentru determinarea hipoacuziei datorate unei disfunctionalitati ale urechii interne atunci cand nu se pot decela alte afectiuni ale urechii medii responsabile de scaderea auzului.

Impedansmetria este utila mai ales in cazul pacientilor pediatrici, inclusiv la sugari, acestea reprezentand categorii de varste la care nu se poate efectua audiograma tonala de tip clasic, datorita gradului redus de complianta al copiilor.

Tipuri de timpanometrie

La sugarii cu varsta mai mica de 4 luni timpanometria se realizeaza cu ajutorul unei sonde speciale de testare a urechii medii prin impedansmetrie, care emite un stimul sonor de 1000Hz. Acest tip de investigatie a urechii medii este inclus in mod obligatoriu in protocolul de testare al auzului la nou nascuti, in cadrul screening ului auzului alaturi de potentialele auditive si otoemisiuni.

La copiii de varsta mica, impedansmetria este utilizata pentru diagnosticarea otitei seroase, cea mai frecventa afectiune a urechii medii care evolueaza cu acumularea de lichid neinfectios in spatele timpanului, ca urmare al unui defect de aerisire secundar vegetatiilor adenoide.

Pregatirea pentru timpanograma

Timpanometria nu necesita o pregatire prealabila speciala a pacientului insa aceasta investigatie nu poate fi realizata in cazul persoanelor care prezinta infectii evolutive ale urechii medii. In cazul in care medicul specialist identifica prezenta unei patologii de tip infectios, acesta va prescrie pacientului tratament corespunzator urmand sa reprogrameze timpanograma dupa remiterea manifestarilor.

Cum se realizeaza timpanograma

Timpanograma reprezinta o investigatie de scurta durata (aproximativ 5 minute) nedureroasa pentru pacient, care este efectuata de catre medicul otolaringolog in conditii de ambulator in cabinetul de consultatii ORL. Initial, medicul orl ist investigheaza urechea pacientului cu ajutorul unui otoscop pentru a observa gradul de integritate al membranei timpanice si pentru a indeparta eventuale obstacole de la nivelul canalului auditiv.

Ulterior, medicul plaseaza sonda impedansmetrului in conductul auditiv extern al pacientului, etanseizand foarte bine conductul cu ajutorul unei piese de cauciuc/spuma, ale carei dimensiuni sunt adaptabile in functie de caracteristicile anatomice ale fiecarui individ in parte. In timpul plasarii sondei, pacientul este rugat sa deschida gura in timp ce examinatorul tractioneaza cu blandete pavilionul urechii, pentru a compensa curburile anatomice ale conductului. Manevra nu este dureroasa pentru pacient.

Dupa introducerea si fixarea sondei impedansmetrului la nivelul conductului auditiv, pacientul este rugat sa inchida gura si sa stea nemiscat fara sa vorbeasca si fara sa execute miscari de deglutitie (sa nu inghita pentru a nu deplasa sonda). Inainte de inceperea testului pacientul este infomat asupra faptului ca la un moment dat va percepe un sunet mai puternic in ideea de a nu tresari brusc.

In timpul desfasurarii timpanogramei, examinatorul aplica un stimul auditiv prin intermediul sondei plasate anterior la nivelul conductului auditiv extern al pacientului. Datele obtinute in timpul testului sunt inregistrate in baza de date al unui calculator atasat la timpanometru si sunt redate sub forma unor grafice care vor fi ulterior interpretate de catre medicul orl ist.

Interpretarea rezultatelor timpanogramei

Timpanograma este redata sub forma unui grafic care indica modul de functionare al urechii medii a pacientului in conditiile aplicarii unui stimul sonor care genereaza variatii de presiune la nivelul membranei timpanice. In situatia in care presiunea este crescuta, impedanta este de asemeni crescuta iar complianta scade, graficul obtinut continand modificari specifice care vor fi interpretate de catre medic si explicate ulerior pacientului.

Intrebari frecvente cu privire la timpanometrie

Care sunt simptomele care indica necesitatea efectuarii unei timpanometrii?

Hipoacuzia (scaderea capacitatii de perceptie a sunetelor) nu este dureroasa insa poate fi insotita de manifestari care pot determina disconfort pacientului cu alterarea calitatii vietii cotidiene a acestuia. Tinitusul (fosnete, pocnituri, suieraturi, ticait, tarait in ureche care nu provin de la o sursa externa), pierderea capacitatii de coordonare si de mentinere a echilibrului sau vertijul reprezinta simptome care inostesc hipoacuzia si necesita efectuarea de investigatii pentru stabilirea cauzelor care le determina aparitia.

Consultant medical:
Dr. Teodora TRUSCA